- Vlad Bârleanu
Este de fapt un ceardaș. Toți cei implicați știu că UDMR va ieși de la guvernare în acest an, cel mai probabil până în toamnă, când campania pentru prezidențiale va intra în linie dreaptă.
Experiența și logica lucrurilor spun că ruptura este inevitabilă.
Din punctul de vedere al alegerilor prezidențiale, se conturează o luptă în turul al doilea dintre candidatul PSD și candidatul susținut de PNL și PDL. În mod tradițional, electoratul maghiar a respins candidatul stângii în mai multe rânduri de alegeri.
De asemenea, la cele două referendumuri de suspendare a președintelui Băsescu, în 2007 și 2012, electoratul maghiar a votat invers decât a acționat UDMR. Maghiarii au ascultat mai degrabă de mesajele liderilor extremiști (de ex. Partidul Civic Maghiar) sau ale premierului ungar Viktor Orban. Uniunea nu-și poate permite încă o o ruptură de acest gen în relația cu propriul electorat.
Din punctul de vedere al politicii europene, UDMR este membru al Partidului Popular European (PPE), la fel cum va fi și candidatul dreptei. UDMR a fost mulți ani singurul pilon al PPE din România, mai precis între 2000, când PNȚCD s-a sinucis politic, și 2006, când cei din PD și-au dat seama subit că sunt populari, nu socialiști.
Și pentru PSD lucrurile se îndreaptă spre același final previzibil. La alegerile europarlamentare, PSD a folosit sloganul ”Mândri că suntem români” și nu este exclusă o revenire a discursului etnocentrist. În rândul votanților PSD, UDMR este perceput ca un partid fără principii, care, în plus, a sprijinit guvernele Boc și politicile de austeritate.
Relația din ultimele luni a fost benefică pentru ambele părți. UDMR și-a hrănit aparatul de partid cu posturi din administrație. PSD s-a folosit de UDMR pentru scopul tactic de a scăpa de PNL, în urmărirea scopului strategic de a avea postul de la Cotroceni. Parlamentarii UDMR au dat o liniște suplimentară pentru asigurarea majorității parlamentare și pentru transmiterea unui mesaj către exterior. Chiar și fără parlamentarii UDMR, PSD are majoritatea parlamentară în acest moment și, oricum, nimeni nu se gândește la răsturnarea guvernului în ajunul prezidențialelor.
În plus, urmează Universitatea de Vară de la Băile Tușnad, la sfârșitul lunii iulie, o scenă de propagare a ideilor autonomiste, inclusiv dinspre Budapesta, iar spiritele pe scena politică se vor aprinde din nou.
Încă o căsătorie din interes este aproape consumată, iar ritualul despărțirii este benefic pentru publicul ambelor partide. Electoratul PSD află că UDMR susține intervenția Ungariei în problemele interne, iar Ponta are ocazia să spună, cu rictusul și vorbele lui Stolojan din 1991, că sunt lucruri care nu pot fi negociate. Electoratul UDMR află că guvernul Ponta se opune unor drepturi extinse pentru minoritatea maghiară.
Pretextul inițial este încă subțire, din punctul de vedere al comunicării publice: intervenția MAE într-un proces prin care o asociație, care îl are în conducere pe Kelemen Hunor, contestă decizia Comisiei Europene de a păstra drepturile minorităților în sfera legislației interne, iar această contestație este sprijinită de guvernul Ungariei.
Complicat, nici 1% din electorat nu înțelege exact despre ce este vorba. Dar fiți liniștiți, vine Universitatea de vară de la Tușnad, iar mesajele vor fi mult mai din topor, să priceapă și Janos, și Vasile.