Ai divorțat, da? Ai copii și ai femeie! Ești bărbat, te-ai îndrăgostit de altă femeie! Du-te și dă femeii casa și copiii, trece pe numele lor tot și du-te în lumea ta, la “drăguţă”, muncește din nou și fă o altă gospodărie.
Că tot te-a luat că ești tare și mare! Trebuie să te ia și de gospodar! Fă-ți un alt cuib! Și, dacă vrei, îl distrugi și pe ăla mai târziu. Dar nu lăsa copiii pe drum, nu-i lăsa cu procese false și cu moșteniri vândute și încurcate. Iar tu te duci în altă parte, clădind fericirea pe suspinul altora!
CĂ TU EȘTI DUȘMANUL LOR, NU EI SUNT DUȘMANII TĂI!!!
Tu așa scrii în pomelnic: “Angela, să o bată Dumnezeu că nu mă lasă să divorțez!” Iar ea scrie: “Vasile, să-l bată Dumnezeu că îmi ia copiii!”… și nu mai știu ce.
Nu, mă! Tu ești dușmanul! Dacă ai fi fost un om înțelept și, dacă ai fi avut conștiință și suflet, te-ai fi gândit că acei copii au nevoie de mamă și tată! Și te-ai fi gândit că acei copii au nevoie de un așezământ și de o stabilitate!
Du-te liniștit și lasă casa în pace!
Și femeia, la fel. Dacă ai plecat, du-te și semnează tot soțului și du-te învârtindu-te! Iar atunci ai făcut o chestiune de dreptate înaintea lui Dumnezeu și ți-ai hrănit egoul și ți-ai hrănit și patima!