Ministerul de Interne este capabil să facă față în orice moment unei situații de urgență
Secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Interne, Cătălin Chiper, coordonează activitatea prefecturilor, a Direcției de Evidența Persoanelor, dar, mai ales, a ceea ce-i place să numească structura de elită a MAI, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Despre performanțele acestora, dar și despre neajunsurile lor, în vremuri de criză, secretarul de stat a vorbit în exclusivitate pentru Sursa Zilei.
- Domnule secretar de stat, care sunt principalele probleme cu care se confruntă prefecturile din România?
Sunt multe problemele cu care se confruntă prefecturile din Romnia. Probabil, ca întreaga societate romnească, problema principală este cea financiară. Nu e cazul să ne plângem, dar realitățile trebuie scoase în evidență și trebuie spus faptul că sunt probleme mari în ce privește dotarea, respectiv logistica necesară. Însă marile probleme se regăsesc în zona investițiilor. Și mă refer aici chiar la clădirile prefecturilor. Multe dintre acestea au o anumită vârstă și necesită lucrări de întreținere. Chiar dacă în acest moment nu avem resursele financiare necesare, încercăm, în măsura posibilităților, să rezolvăm problemele – luăm dintr-o parte și punem în cealaltă.
Cel mai mare neajuns este, însă, cel întâlnit în tot sistemul administrației publice – resursele umane.
- Și în această zonă este nevoie de bani…
Este nevoie de bani, dar am avut și avem în continuare o legislație foarte restrictivă în privința resurselor umane. Intrarea în sistem a unor noi angajați este dificilă. Știți că, până de curând, am avut posturile blocate, din cauza celebrei ordonanțe „1 la 7” (un post deblocat la șapte angajați disponibilizați). În urma ordonanței de guvern adoptate zilele trecute, va trebuie să facem și o reducere de personal…
- Adică, nu este de ajuns deficitul de personal, mai trebuie făcută și o reducere.
Exact. Suntem, uneori, în imposibilitatea de a ne desfășura activitatea. Avem prefecturi cu un număr de angajați chiar sub 30 și sunt foarte multe probbleme de rezolvat, în special în zona fondului funciar. Este cazul Prefecturii Ilfov, unde numărul angajaților este disproporționat față de numărul locuitorilor, respectiv al dosarelor aflate în lucru.
- Și totuși se descurcă. Numai ei știu cum.
Da, exact. Vreau să vă spun că prefectul, subprefectul lucrează cot la cot în toate domeniile, juridic, contencios, pentru rezolvarea problemelor. Eu țin să le mulțumesc pentru efortul pe care îl fac zilnste normal să se vadă o anumită scădere de randament, dar totul funcționează în principiu normal, fără probleme majore, iar serviciile publice către populație sunt prestate în condiții normale.
- Dar în condițiile acestei recente ordonanțe, activitatea prefecturilor nu va avea și mai mult de suferit?
Nu, nu va fi și mai grea situația, pentru că, din acest moment, în momentul ieșirii unei persoane din sistem, se poate organiza concurs pentru angajare. Cu alte cuvinte, dacă-mi este permis, de la situașia de „1 la 7” am trecut la „1 la 1”, ceea ce este un mare avantaj. Prin această ordonanță se face o mare dreptate, pentru că am scapat de acel neajuns – existau șapte posturi vacante, dar nu putea fi ocupate și finanțate. Ele existau în schemă, dar nu puteau fi ocupate, pentru că nu puteau fi finanțate.
- Pentru că aveți în coordonare inspectoratele pentru situații de urgență, spuneți-ne care sunt neajunsurile acestora din punct de vedere logistic sau al resurselor umane.
Vă mulțumesc pentru această întrebare și vreau să vă spun că sunt foarte mândru de faptul că, în calitate de secretar de stat, coordonez și activitatea inspectoratelor pentru situații de urgență, instituție care, și o spun de fiecare dată, este numărul 1 în toate topurile care măsoară încrederea populației în autorități. Sunt oameni care-și fac treaba, sunt oameni buni la toate. Cam așa sunt percepuți de populație cei de la IGSU. Din păcate, în spatele acestei imagini este o muncă imensă, în niște condiții extrem de grele.
IGSU a luat ființă în 2005, prin unirea celor două structuuri, pompierii și apărarea civilă. În acest moment, este o instituție de elită, nu numai a ministerului, ci și a țării.
IGSU face acum parte din Sistemul Național pentru Situații de Urgență, iar secretariatul Comitetului național pentru situații de urgență se află în cadrul IGSU, fiind o structură integrată în MAI, al cărei președinte este ministrul de interne. Această organizare reglementată prin lege conferă Ministerului Afacerilor Interne mari responsabilități și mari consumuri de resurse.
SNSU poate fi activat în maxim 5 minute însemnând două telefoane pe care le dau eu sau ministrul Radu Stroe, după caz, iar de aici IGSU și prefecturile convoacă factorii angrenați în sistem până la nivelul celei mai mici comune din țară. Avem un sistem de comunicare foarte rapid prin care noi informăm prefecții, iar aceștia, la rândul lor, primarii, care și ei convoacă comitetele locale.
- Cu alte cuvinte, prin două telefoane, în zece minute, toată țara se mobilizează în cazul unor dezastre.
Exact. De exemplu, videoconferințele cu prefecții sunt organizate foarte rapid, în câteva minute și pentru asta ne ajută și colegii de la Serviciul de Telecomunicații Speciale. Fiind o structură militară, acest sistem este un mare câștig.
Indiferent de evoluția societății românești din ultimii ani, existența acestei structuri militare, IGSU, are o importanță deosebită, pentru că, dacă vorbim despre o situație de urgență nu putem pune problema programului de lucru, a existenței unor aspecte care pot deriva din demilitarizarea acestui sistem sau, eventual, descentralizarea sa. De aceea, eu susțin foarte mult menținerea actualei organizări a acestei arme, pentru că discutăm despre dezastre, despre situații de urgență.
Lucrez împreună cu cei de la IGSU pe două zone diferite. Un aspect este legat de comunicare, de modul în care se transmit informațiile, pentru că, într-o situație de urgență, cel mai mare adversar al celor care intervin și, în general, al populației, este panica. Or, modul în care se comunică cu populația prin intermediul mass-media este foarte important. În toate videoconferințele i-am rugat pe prefecți și pe cei de la IGSU să activeze „vocea unică”. Este vorba despre un concept vechi de câțiva ani. Mai exact, ne referim la existența, în timpul unei situații de urgență, a unei singure persoane care să comunice informațiile către public, pentru a preveni, pentru a evita comunicările contradictorii. „Vocea unică” participă la ședințele comune ale Poliției, Jandarmeriei, IGSU, SMURD etc. și colectează toate informațiile comitetului de urgență pe care apoi le comunică publicului.
Trebuie să înțelegem că, deși nu este o structură militarizată, Comitetul pentru situații de urgență funcționează ca un sistem militar. Și este firesc, pentru că situațiile de urgență cer ordine și disciplină, pentru a preveni panica.
În ce privește panica, este al doilea aspect discutat cu cei de la IGSU – problema cutremurelor și a pericolelor unor astfel de fenomene. Sistemul Național pentru Situații de Urgență este foarte bine pregătit pentru fenomene majore – inundații, căderii masive de zăpadă. Pentru că nu ne-am confruntat cu fenomene naturale majore în ultimii ani, se fac tot felul de antrenamente, suntem în permanență în stare de alarmă. Eu aș vrea să reluăm practica organizării unor exerciții. Și primarul Capitalei a fost de acord, ba chiar încântat de această propunere, mai ales că planurile pe care le-a consultat, în zona București-Ilfov, nu mai sunt actualizate, ținând cont că județul Ilfov s-a dezvoltat foarte mult. Ideea este că aceste exerciții trebuie să includă și populația, care trebuie pregătită în situații extreme.
- Totuși, care sunt neajunsurile IGSU, referitoare la logistică sau la resurse umane?
Sunt și ar trebui să reiau același discurs din cazul prefecturilor. Este adevărat că, din punct de vedere al logisticii, funcționăm la limita de avarie. Spre deosebire de prefecturi, unde nu prea există posibilitatea atragerii fondurilor europene, la IGSU am avut șansa ca, prin programe europene, să reușim să accesăm fonduri pentru dotări. În aproape toată țara există măcar o autospecială modernă în cadrul inspectoratelor.
Există și anumite lipsuri. Spre exemplu, să ne gândim la faptul că Bucureștiul, și nu numai, s-a dezvoltat mult pe verticală. S-au construit numeroase imobile de tip „zgârie-nori”, iar pentru a interveni în cazul unui incendiu, este nevoie de o autospecială cu scară foarte înaltă. Există o singură mașină de acest gen, dar este aproape imposibil de achiziționat mai multe din bani publici, ținând cont că prețul uneia se ridică la 3,5 milioane euro. Totuși soluții există pentru suplinirea lipsei unor astfel de autospeciale, astfel că putem face față.
Pe de altă parte, un proiect la care țin foarte mult și pe care sper ca mpcar să-l demarez, dacă nu-l voi putea duce la capăt, este sediul IGSU. Și vorbesc de construirea unui nou sediu. În prezent structura centrală își desfășoar activitatea într-un imobil vechi, care nu îndeplinește sub nici o formă normele pentru funcționarea unor birouri. IGSU deține terenuri în mai multe zone din București, pretabile pentru construirea unei clădiri. Și nu este vorba despre o investiție foarte mare, despre construirea unui sediu extravagant, ci de un sediu normal, funcțional. Din câte știu este vorba despre o suprafață de 600-700 mp pentru birouri la care să se adauge și spațiul pentru un centru operațional. Suntem în căutarea unor soluții pentru identificarea unor surse financiare, prin atragerea de fonduri europene. Și eu, și domnul ministru Radu Stroe am făcut mai multe demersuri la ministrul fondurilor europene, Bogdan Teodorovici, pentru a putea găsi acea axă de finanțare.
- Ce șanse de reușită sunt?
Șanse sunt, dar nu pot spune cât de mari, însă proiectul este foarte important, pentru că vorbim despre o unitate de elită nu numai a Ministerului de Interne, ci și a României.
De altfel, pot spune că, prin personalul pe care îl are, și prin dotarea pe care o are, așa cum este ea, Ministerul de Interne este capabil să facă față în orice moment unei situații de urgență.
Săptămâna trecută am fost la ceremonia de încadrare a unei noi promoții de pompieri și vreau să spun că am fost impresionant de calitatea umană pe care o au noii subofițeri. Toți mi-au spus că sunt bucuroși că au reușit să ajungă aici, pentru că le place meseria, în ciuda riscurilor la care se supun.
- Pentru că, în calitatea dumneavoastră, coordonați și sistemul național de evidență a persoanelor, puteți să ne spuneți dacă Registrul Național al Evidenței Persoanelor este actualizat? Există riscul să mai apară o situație regretabilă precum cea de la referendumul din 2012?
În ce privește situația de anul trecut, s-a pronunțat Curtea Constituțională, urmează să se pronunțe alte structuri ale statului româna, așa că nu am ce comenta.
Cât privește registrul național, acesta se actualizează în permanență. Însă, ceea ce este de menționat este proiectul ce urmează a fi pus în aplicare în perioada imediat următoare, la care lucrează Ministerul de Interne împreună cu Ministerul Societății Informaționale. Este vorba despre un sistem integrat care are ca obiectiv informatizarea stării civile la nivel național. Discutăm despre rezolvarea unei mari probleme referitoare la comunicarea și transmiterea de date și informații către această bază de date națională, pe care multă lume a privit-o cu înverșunare, cel puțin anul trecut. Odată cu operaționalizarea acestui sistem, nu cred că vor mai fi probleme.
Pe de altă parte, este în derulare un proiect vechi, de aproape 10 ani, privind schimbarea cărții de identitate. Proiectul se află acum în fază extrem de avansată. Direcția de Evidența Persoanelor discută în acest moment cu specialiștii Imprimeriei Naționale. Probabil că anul viitor vom emite prima carte de identitate nouă. Premiera este că aceasta poate fi unită cu cardul de sănătate, astfel încât cetățenii vor avea posibilitatea de a opta. Va fi o carte de identitate simplă, cu elemente de securitate incluse, dar fără cip, pe va fii un cip care va conține numai datele de pe cardul de sănătate. Al doilea tip de document va conține un al doilea cip pentru cei care doresc să aibă carte de identitate la standarde înalte, care presupun și acele date biometrice mult disputate și controversate. O a doua noutate va fi reducerea drastică a birocrației, astfel că românii care își vor schimba cartea de identitate nu va mai pierde câteva zile pe la cozi cu un set întreg de documente necesare. Va da o declarație pe proprie răspunde prin care confirmă că datele din vechiul document de identitate se mențin. Astfel se va reduce și timpul de așteptare și munca funcționarului de la ghișeu.
Andi Topală