Raportul Curţii de Conturi arată că vameşii n-au controlat nici măcar la documente majoritatea importurilor din 2012. Potrivit concluziilor inspectorilor, doar 15% din declaraţiile vamale de import au trecut pe „culoarul roşu”, al verificărilor, şi încă 9% au fost controlate la documente, în vămi. Iar „liberul la vamă”, acordat pentru restul de 76% din importuri, a fost dat de vameşi fără ca aceştia să se intereseze măcar de felul mărfurilor, de varietatea sau caracteristicile acestora. Inspectorii Curţii de Conturi mai spun că vameşii tergiversează controalele, pe care le fac oricum într-o manieră superficială. Nici misiunile de control vamal ulterior, cele asiguratorii, nu sunt mai eficiente.
În ceea ce priveşte încasările din executare silită din anul 2012, se observă că au pondere de numai 0,4% din totalul drepturilor constatate de organelle vamale, situându-se la o valoare de aproximativ 50 milioane lei… Comparând cu valoarea arieratelor (1,6 miliarde lei), se constată o discrepanţă majoră, probabilitatea de reducere a arieratelor pe baza încasărilor din executare silită fiind, în ritmul actual de colectare, aproape zero
Curtea de Conturi a României
raport pe anul 2012
Curtea de Conturi mai notează că, deşi vameşii au de 3 ani un sistem modern de control al mişcărilor privind produsele accizabile, zeci de mii de tone de motorină, petrol, dar şi alcool au trecut neverificate prin vamă. Astfel, doar 4% din totalul acestor mişcări vamale derulate pe teritoriul României au fost controlate.
Cantitatea de produse accizabile susceptibile de confiscare în 2012 a fost de peste 60.000 tone produse energetic şi peste 10.000 tone de bere, alcool şi băuturi spirtoase. Cantităţile de produse accizabile descărcate la mai puţin de 48 de ore de la anunarea sosirii şi pentru care nu există Raport de control sunt impresionante, ajungând să reprezinte peste 50% din totalul produselor accizabile recepţionate de operatorii autorizaţi români.”
Curtea de Conturi a României
raport pe anul 2012
În ce priveşte controalele pe care ar trebui să le facă echipele mobile în vamă, inspectorii spun că aceste verificări „începute în forţă” se transform aproape imediat în “liste de aşteptare”. Practic, inspecţia fiscală găseşte nereguli, dar tergiversează finalizarea dosarelor până la un an – doi, timp în care firmele respective ori dispar, ori intră în insolvenţă. Iar suspiciunile de corupţie în aceste tergiversări intenţionate sunt clare.
Au fost identificate situaţii în care echipele mobile prelevează probe doar pentru a crea aparenţa că s-au efectuat eforturi investigative, urmând ca ulterior acele probe să fie transmise cu întârziere la laborator, pentru ca în baza unor deficienţe formale să fie refuzată efectuarea analizei
Curtea de Conturi a României
raport pe anul 2012
Şi pentru că inspectorii fiscali se laudă că au adus mai mulţi bani la buget decât în anii precedenţi, inspectorii Curţii de Conturi explică de ce.
În fapt, diferenţele suplimentare nu sunt rezultatul unei evaziuni fiscal, ci reprezintă o simplă sancţiune aplicată unor operatori cu tutun brut care au derulat operaţiuni fără să se înregistreze la Autoritatea Naţională a Vămilor, pentru că agentul a avut autorizaţie, anterior, de la Ministerul Agriculturii
Curtea de Conturi a României
raport pe anul 2012
Inspectorii mai spun, în concluzie, că în anul 2012, cei aproximativ 250 de inspectori fiscali au găsit doar 70 de cazuri de diferenţe care au depăşit valoarea de 100.000 lei (accize, majorări, penalităţi, amenzi, confiscări), iar în 39 de cazuri sumele au fost peste 1.000.000 lei. Adică, mai mult de jumătate din echipele de inspecţie nu au identificat nici măcar un caz din cele enumerate mai sus.
Marilena Nedelcu