„Legea prevede expres că hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei„, se arată în motivarea deciziei prin care Curtea Constituţionale a României (CCR) a admis, pe 23 ianuarie, obiecţiile de neconstituţionalitate referitoare la patru modificări aduse Legii 304/2004 privind organizarea judiciară. Această decizie a judecătorilor constituționali aruncă în aer, printre alte cauze, și dosarul „Referendumul”.
Potrivit luju.ro, condamnarea lui Liviu Dragnea ar putea fi considerată nulă, deoarece judecătorii care au dispus pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare pentru acesta nu au fost cei care au semnat și motivat hotărârea judecatorească. Mai exact, Dragnea a fost condamnat de judecatorele Livia Stanciu (acum judecător CCR), Luminița Zglimbea, Angela Drage, Luciana Mera și Ioana Bogdan. Însă, hotărârea judecatorească în forma ei motivată a fost semnată doar de trei dintre judecătoarele care au pronunțat-o, respectiv, Angela Dragne, Luciana Mera, Ioana Bogdan. În locul judecătoarelor Livia Stanciu și Luminita Zglimbea a semnat președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), Cristina Tarcea, scriu jurnaliștii de la „Lumea Justiției”. Dragnea ar avea astfel câștig de cauză, în contextul unui proces împotriva statului român sau al unei contestații în instanță, în cadrul cărora ar putea ridica, inclusiv, excepția de neconstituționalitate în cazul redactării hotărârii în „Referendumul”.
În motivarea deciziei Curții, publicată, marți, pe site-ul CCR se precizează: „Curtea Constituţională reţine că redactarea hotărârii judecătoreşti, actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi, este rezultatul activităţii de deliberare, desfăşurată în secret, la care participă doar judecătorii care au calitatea de membri ai completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea. Doar aceştia se pot pronunţa asupra chestiunilor de fapt şi de drept deduse judecăţii, soluţionându-le. Prin urmare, legea prevede expres că hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei„.
În opinia judecătorilor constituţionali, redactarea unei hotărâri judecătoreşti este inerent legată de motivarea ei, ce constituie o obligaţie a judecătorului cauzei ce decurge din prevederile Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. „Toate aceste aspecte constituie garanţii ale dreptului părţilor la un proces echitabil, judecat de o instanţă independentă şi imparţială, care se supune numai legii. Or, în situaţia în care nu judecătorul care a participat la dezbateri şi la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească, garanţiile pe care Constituţia şi legea le consacră pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justiţii imparţiale, înfăptuite în numele legii, rămân instrumente declarative, lipsite de efectivitate, inutile„, se mai menţionează în motivare.
Potrivit CCR, motivarea hotărârii judecătoreşti este un act ce revine judecătorului cauzei, constituie expresia independenţei sale şi nu poate fi transferată către o terţă persoană. În condiţiile în care hotărârea judecătorească ar fi redactată de o altă persoană decât judecătorul cauzei, justiţiabilul ar fi lipsit de garanţiile că se supune actului de justiţie, având încrederea că nu este un act arbitrar.
Pe 23 ianuarie, plenul CCR a adoptat cu unanimitate de voturi obiecţiile de neconstituţionalitate privind patru articole din legea de modificare a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, în timp ce pentru respingerea obiecţiilor referitoare la alte dispoziţii ale actului normativ s-a înregistrat majoritate de voturi.
„În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 29 de senatori aparţinând grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.2, 4, 29 şi 61 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituţionale. Cu majoritate de voturi, a respins obiecţia de neconstituţionalitate formulată de aceiaşi autori şi a constatat că celelalte dispoziţii ale Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport de criticile formulate”, preciza la acea dată CCR.
R.D.