La sfârșitul anului 2013, Consiliul European a apobat instituirea unui mecanism unic de rezoluție (MUR) care se referă la rezolvarea crizelor din bănci în Zona Euro, un pas decisiv pentru adoptarea unei uniuni bancare funcționale.
În mai 2013, UE a ajuns la un acord pentru instituirea unui mecanism de supraveghere unic (MUS), primul pas important pentru controlul și evitarea crizelor bancare din Zona Euro.
Zona Euro este principala destinație pentru exporturile României, iar coordonarea politicilor bancare reprezintă un element esențial al unei integrări europene aprofundate, pe planurile economic și monetar.
Preşedintele Traian Băsescu a afirmat la Bruxelles că România intenționează să participe la uniunea bancară pentru că 75% din piaţa bancară este ocupată de bănci din Zona Euro.
În 2014, se așteaptă validarea acestui sistem în Parlamentul European (PE) și evaluarea tuturor băncilor din Zona Euro, urmând ca Uniunea Bancară să funcționeze din 2015.
Din punct de vedere practic, cel mai mare avantaj va fi posibilitatea de a trece mai ușor peste șocul unor falimente bancare și accesul la fonduri comune.
Criza economică inițiată după 2009 a pus în evidență vulnerabilitățile sistemului bancar, în special în Irlanda și Spania. Cea mai gravă criză a apărut în Cipru, în 2013, când s-a ajuns la o situație considerată tabu – deponenții au fost obligați să contribuie la salvarea băncii cu propriile depozite.
Consiliul European din decembrie a concluzionat că uniunea economică și bancară este fundamentată pe cadrul instituțional al UE, cu respectarea deplină a integrității pieței unice, și asigură condiții de concurență echitabile între statele membre.
”Propunerea pentru Mecanismul Unic de Rezoluție va fi unul dintre elementele-cheie ale Uniunii Bancare, alături de Mecanismul Unic de de Supraveghere, care a intrat în vigoare luna trecută (noiembrie – n.r). Crearea Uniunii Bancare este esențială pentru a depăși fragmentarea pieței și pentru a rupe legătura dintre obligațiunile de stat și bănci. Înființarea MUR va face ca rezoluția să se facă la același nivel pentru statele care impart același nivel de supraveghere prin MUS. Astfel, vor fi evitate tensiunile dintre supravegherea la nivelul UE și sistemele naționale de rezoluție”, potrivit unui comunicat al Consiliului.
Din MUR vor pace parte toate statele care participă la MUS – adică statele Zonei Euro și statele din afara Zonei Euro care decid să se alăture, prin acorduri de cooperare.
Elementele cele mai importante ale acestui pachet sunt Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare și Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor, ambele urmând a fi aprobate definitiv în 2014.
Directiva referitoare la redresarea și rezoluția băncilor le va oferi autorităților naționale puteri și instrumente comune pentru a preveni crizele bancare și pentru a lichida într-un mod ordonat (rezoluție – n.r.) o bancă, în cazul falimentului, în paralel cu păstrarea operațiunilor bancare esențiale și cu minimalizarea expunerii la pierderi a plătitorilor de taxe.
Instrumentele sunt grupate pe trei paliere: preventive, intervenție inițială și rezoluție.
Statele membre vor fi obligate, ca regulă generală, să înființeze dinainte fonduri de rezoluție, pentru ca instrumentele de rezoluție să poată fi aplicate.
Băncile va trebui să întocmească planuri de recuperare și să le actualizeze anual, arătând care vor fi măsurile pe care le vor lua pentru a-și reface poziția financiară, în cazul unei deteriorări bruște.
Autoritățile trebuie să pregătească planuri de rezoluție pentru fiecare bancă, arătând care vor fi acțiunile concrete. De asemenea, autoritățile vor avea puterea de a numi administratori temporari sau administratori speciali în cazul unei deteriorări semnificative a indicatorilor financiari sau în cazul unor infracțiuni grave.
Principalele măsuri în cazul rezoluției:
- Vânzarea unei părți a business-ului
- Înființarea unei bănci-punte – o instituție publică care preia temporar activele sănătoase
- Separarea activelor – transferul activelor nocive către un vehicul de management.
- Măsuri de tip bail-in – impunerea de pierderi asupra acționarilor și creditorilor negarantați (pentru a se evita bail-out-ul când banca este salvată de stat, deci de plătitorii de taxe).
Prevederile de tip bail-in, care vor intra în vigoare din ianuarie 2016, le vor permite autorităților să anuleze sau să transforme în acțiuni pretențiile pe care le au creditorii unei bănci falimentare.
Pentru a intra în schema de salvare, acționarii și creditorii unei bănci trebuie să accepte un nivel de pierderi de minimum 8%.
Nu vor contribui la bail-in depozitele garantate (sub 100.000 €), urmate de depozitele persoanelor fizice și ale IMM-urilor, obligațiunile garantate, datoriile către salariații băncii (salarii și asigurări sociale), obligațiile comerciale către furnizori fără de care banca nu poate continua să funcționeze, datorii cu o maturitate mai mică de 7 ani. Ultimii pe listă sunt creditorii negarantați și depozitele marilor companii.
Autoritățile naționale vor avea posibilitatea, în mod discreționar, să excludă de la pierderi (bail-in) anumiți creditori, acționari sau deponenți, în următoarele cazuri:
- Bail-in-ul nu poate fi aplicat într-un timp rezonabil
- Pentru a asigura continuitatea unor funcții esențiale
- Pentru a evita contagiunea
- Pentru a evita devalorizări care ar putea aduce pierderi unor alți creditori (de exemplu creditori pe lanțul comercial ai unei companii care ar putea pierde prin bail-in).
Fondurile naționale va trebui să atingă, până în 2025, un nivel de minimum 1% din totalul depozitelor garantate de la toate instituțiile bancare autorizate în țara respectivă. Pentru a atinge acest nivel-țintă, băncile vor face contribuții anuale.
Aceste fonduri de rezoluție vor fi disponibile pentru a acorda ajutor temporar către băncile aflate în procedură de rezoluție, prin împrumuturi, garanții, achiziții de active, sau capital către bănci-punte.
Treptat, contribuțiile naționale vor fi transferate către un fond comun, iar mutualizarea completă va avea loc după 10 ani. Potrivit BBC, acest fond va ajunge la o valoare de 55 de miliarde de euro.
Până la operaționalizarea fondului comun, vor interveni fondurile naționale și Mecanismul de Stabilitate Europeană – fondul de intervenție folosit pentru finanțarea statelor din Zona Euro, pus în funcțiune în contextul crizei financiare și economice, cu o valoare de 500 de miliarde de euro.
Fiecare stat va impune cerințe minime pentru funcționarea fondurilor și condiții specifice pentru eligibilitatea celor care contribuie la bail-in.
După 2016, Comisia va introduce reguli unice, la recomandarea Autorității Bancare Europene.
Contribuția fondului de rezoluție este plafonată la 5% din totalul pierderilor care trebuie asumate prin bail-in.
Ca măsură exceptională, directiva oferă posibilitatea ca statele să injecteze capital în băncile care sunt solvabile și nu pot accesa fonduri private, cu condiția respectării regulilor de ajutor de stat.
Aceste contribuții pot fi făcute pentru a rezolva problemele de capitalizare descoperite prin testele de stress sau prin evaluarea activelor de către Banca Centrală Europeană, Autoritatea Bancară Europeană sau de către autoritățile naționale.
O prevedere specială va permite injectarea de fonduri publice (bail-out), în situații de urgență, când un program masiv de bail-in ar putea pune în pericol stabilitatea financiară. Și această situație se va supune condițiilor acceptării unor pierderi de minimum 8% prin bail-in și a aprobării din partea Comisiei Europene (pentru ajutor de stat).
Directiva va impune formarea unui Consiliu cu atribuții largi în rezoluții.
Prin propria inițiativă, sau la sesizarea BCE în privința unei bănci falimentare sau care este aproape de faliment, acest consiliu va adopta un plan de rezoluție, iar deciziile sale intră în vigoare în termen de 24 de ore.
Acest organism va fi format dintr-un director executiv, patru membri permanenți și reprezentanții autorităților naționale din toate statele participante.
Pentru a garanta suveranitatea bugetară a statelor membre, directiva nu va permite ca un stat să fie obligat să participe cu fonduri publice, înainte ca acele fonduri să fie aprobate prin proceduri bugetare naționale.
MUR va avea autoritate asupra tuturor băncilor din statele membre participante.
Consiliul MUR va fi responsabil pentru planificarea rezoluției băncilor cu activități trans-frontaliere și a celor direct supervizate de BCE. Autoritățile naționale de rezoluție vor fi responsabile pentru toate celelalte bănci. Totuși Consiliul MUR va coordona întotdeauna procedurile dacă în procesul de rezoluție se folosește fondul comun.
Consiliul UE a ajuns la un acord cu PE și pentru directiva referitoare la Schema de Garantare a Depozitelor, cu scopul de a asigura resurse financiare suficiente și un sistem rapid pentru plata depozitelor.
Funcționarea acestei scheme este foarte importantă în cazul proceselor de rezoluție, pentru ca oamenii să-și poată recupera depozitele.
Toate instituțiile de credit vor fi obligate să participe la Schema de Garantare a Depozitelor, iar nivelul-țintă a fost setat la 0,8% din totalul depozitelor.
Vlad Bârleanu