Cum va arăta Rusia post-Putin. Cele mai tari scenarii ale analiștilor ruși și occidentali

Războiul declanșat împotriva Ucrainei slăbește regimul lui Vladimir Putin. Eșecurile de pe front, numărul mare de morți și răniți, la care se adaugă dificultățile economice cauzate de mobilizare și de sancțiunile economice, pun în pericol puterea de la Moscova. Sursa Zilei încearcă să evalueze cât de mari sunt riscurile unui colaps politic, punând cap la cap opiniile și prognozele celor mai importanți analiști occidentali și ruși care s-au exprimat recent pe această temă.

O analiză a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS / SUA) arată că, deși improbabilă, căderea sau plecarea lui Putin nu poate fi scoasă din calcul. Pentru a vedea cât de stabil este regimul de la Moscova, CSIS propune două tipuri de argumente și instrumente de măsură.

Factori care contribuie la instabilitatea regimului:

1. Rusia a suferit o serie de eșecuri umilitoare pe front. Ucraina beneficiază de tehnologia occidentală și de un moral mai bun, astfel încât este posibil ca războiul să se încheie cu o înfrângere umilitoare pentru Rusia. Cel mai umilitor va fi pentru Putin, care și-a justificat politicile din ultimele două decenii prin necesitatea de a restaura măreția și forța militară a Rusiei, cu eforturi bugetare semnificative. Putin va transfera vina către militari și către alți oficiali, ceea ce ar putea declanșa o contra-reacție a acestora.
2. Valurile succesive de mobilizare pun în pericol sprijinul public pentru armată și pentru război. Spre diferență de alte aventuri militare recente ale Rusiei, acest război are impact asupra majorității familiilor. Sute de mii de cetățeni ruși au fost încorporați cu forța într-un război care a produs, de partea lor, cel puțin 100.000 de morți și răniți. Aproximativ 400.000 de ruși au fugit peste graniță pentru a scăpa de mobilizare. Populația din Rusia sprijină războiul la modul abstract, în aceleași seturi de întrebări din sondaje apărând și răspunsul majoritar că sprijină o soluție negociată. Sprijinul pentru Putin și pentru invazie pare stabil, dar cifrele s-ar putea răsturna pe măsură ce crește numărul de victime, cu efectele emoționale și social-economice așteptate. Deci, un război lung, de uzură, ar putea submina sprijinul pentru regim.
3. Economia Rusiei este afectată gradual de sancțiunile economice. După sancțiunile masive impuse anul trecut, a existat un șoc inițial puternic – devalorizarea rublei și creșterea dobânzilor. Ulterior, aceste efecte s-au atenuat, iar Rusia a înregistrat o scădere a PIB de doar 3% în 2022. Sancțiunile comerciale și interzicerea accesului la tehnologii de vârf au însă un efect negativ sigur, care se manfestă gradual. Sunt fabrici care se închid, iar șomajul crește. Rusia este în tranziție către o economie de război, ceea ce înseamnă că nevoile de bază ale consumatorilor nu mai pot fi satisfăcute. Mobilizarea tinerilor destabilizează piața muncii, iar efortul bugetar de sprijinire a războiului duce Rusia într-o spirală economică negativă.
4. Credibilitatea lui Putin este afectată puternic. Putin a făcut o eroare strategică majoră prin invadarea Ucrainei. S-a dovedit incompetent pentru că a pornit de la premisa că va reuși să obțină capitularea Ucrainei în câteva zile. Această eroare majoră de calcul militar duce la sute de mii de victime și la izolarea internațională a Rusiei.

Factori care contribuie la stabilitatea regimului:

1. Războiul a crescut nivelul de represiune internă. Disidenții și cei care se împotrivesc războiului sunt trimiși la închisoare. Mulți jurnaliști și oameni din mediul universitar au emigrat. Nu există spațiu politic pentru o mobilizare împotriva regimului, ceea ce face improbabil un protest de masă.
2. Mobilizarea ar putea securiza teritoriile deja cucerite din estul Ucrainei. Păstrarea pozițiilor ar duce la un nou conflict înghețat, războiul ar ieși treptat din conștiința publică, iar Putin s-ar îndrepta din nou spre pioritățile interne.
3. Propaganda Kremlinului a mobilizat Rusia pentru un război de durată. Conflictul este justificat prin faptul că adversarul Rusiei este NATO. O linie de propagandă favorită este că NATO folosește ”naziști ucraineni” pentru a distruge Rusia. Acesta nu ar fi un război împotriva Ucrainei, ci a ”Vestului colectiv”, care ar căuta să desprindă marea civilizație rusă de valorile și tradițiile sale. Acest mesaj are impact în rândul unei părți a rușilor.
4. Elitele de la Kremlin sunt dependente de Putin. Acesta a creat un regim personalizat și mecanisme care împiedică tentativele de lovituri de palat.

Analiza lui Carl Bildt, fost prim-ministru și ministru de externe al Suediei, co-președinte al Consiliului European pentru Afaceri Externe

• Devine tot mai improbabil ca regimul lui Putin să supraviețuiască războiului pe care l-a pornit în Ucraina. Asta înseamnă că va urma o perioadă de instabilitate internă și, posibil, schimbări majore politice și constituționale.
• Așa-zisa ”verticală a puterii” instaurată de Putin include zonele economice și politice, dar este total dependentă de controlul de sus. Toată structura va începe invariabil să se fractureze în momentul în care controlul este slăbit, iar diversele grupuri de interese se vor agita pentru a acapara beneficiile economice care vin odată cu prăbușirea. Forța principală a sistemului – controlul de sus în jos – devine slăbiciunea fatală. Plecarea lui Putin va fi urmată de o perioadă de instabilitate. Cel mai probabil este că apetitul pentru a continua aventura militară va fi limitat. Putin a pornit războiul pe cont propriu, chiar împotriva voinței multora din cercul său de putere. Inevitabil, vor fi voci care vor cere o agendă imperialist mai agresivă, însă acestea nu se vor impune, în contextul în care societatea dorește încheierea războiului.
• Este din ce în ce mai improbabilă dezintegrarea Federației Ruse. În încercarea de a obține sprijin public pentru război, Putin susține că acesta ar fi obiectivul Occidentului. De fapt, Occidentul nu are un astfel de obiectiv. În 1991, când Cecenia și-a declarat independența, niciun guvern din Vest nu a oferit sprijin. Independența Estului Îndepărtat sau Siberiei este nerealistă – sunt teritorii slab populate și care se învecinează cu China.
• Sunt toate motivele să presupunem că elitele din structura de putere a Rusiei explorează discret posibilitățile de acțiune post-Putin. Un nou rând de alegeri prezidențiale are loc în 2024, deci subiectul este legitim. Schimbarea de regim este însă doar treaba rușilor. Dar Occidentul ar trebui să caute căi de a crea condițiile pentru venirea la putere a unor forțe cu tendințe democrate.

Analiza lui Mark Galeotti, cercetător la Royal United Services Institute, Londra

• Putin are 70 de ani și a dus Rusia într-un război dezastruos care va defini relația acestui stat cu lumea exterioară pentru cel puțin o generație. Este imposibil de prezis când și cum va ieși din scenă Putin, cert este că o va face, într-o zi, într-un fel.
• Există tendința de a face paralele între finalul erei lui Putin și finalul URSS. Astfel, Rusia ar putea deveni un stat eșuat, cu conflicte de putere și cu un centru politic incapabil să controleze periferia. În afară de zona Caucazului de Nord, independența nu este dorită în nicio altă regiune. Dar, din cauza circumstanțelor, unele zone ar pute deveni independente de facto. Cel mai probabil scenariu este însă renegocierea echilibrului de putere între centru și regiuni, adică o dezvoltare pozitivă și transformarea într-o ”federație” reală.

• Cei mai mulți din elitele politice și militarea ruse au viziuni naționaliste, însă nu în aceeași măsură ca Vladimir Putin și ca cei din categoria lui de vârstă – ”Homo Sovieticus”, adică cei formați și ajunși la maturitate în timpul URSS. Cei de 50-60 de ani se consideră patrioți, au un sentiment de superioritate față de ucraineni și față de concetățenii lor din Caucaz și din Asia Centrală. Totuși, au tendința să fie pargmatici și nostalgici după perioada de început a regimului Putin, când aveau imunitate pentru furtul banilor publici și libertatea de a-i cheltui în Occident. Pentru aceștia, războiul este un deranj, pentru că îi ține departe de borcanul cu miere și aduce riscul unor revolte populare sau al unei prăbușiri de sistem. Aceștia nu sunt democrați, dar știu că războiul afectează afacerile și că izolarea de tehnologia și investițiile din Vest crește riscul ca Rusia să devină satelitul Chinei. Toți acești reprezentanți ai elitelor văd că lucrurile au mers prea departe și că este nevoie de o întoarcere la ”politica normală”.
• Toate scenariile depind de evoluția războiului, de modul în care Putin părăsește puterea și de acțiunea Occidentului în timpul tranziției și după.
• O lovitură de palat sau un asasinat nu pot fi excluse niciodată, dar sunt foarte greu de organizat. Agențiile de securitate sunt organizate special pentru a se supravegrea una pe cealaltă. Nimeni nu poate chema la revoltă populară și nu există organisme colective precum Politburo sau Comitetul Central de pe vremea URSS care să poată acționa ca în 1964, la îndepărtarea lui Nikita Hrusciov.
• Finalul probabil va fi pe baza deciziei lui Putin, a incapacitării sau a decesului său, la fel ca în cazul multor lideri sovietici. Dacă va alege un succesor, va fi probabil unul căruia îi poate încredința viața și moștenirea politică. Alexei Diumin, guvernator al regiunii Tula și fostă gardă de corp a lui Putin, este un posibil moștenitor. Altul ar fi ministrul Agriculturii, Dmitri Patrușev, fiul lui Nikolai Patrușev, secretar al Consiliului de Securitate și vechi aliat al lui Putin.
• Indiferent dacă succesorul va fi numit de Putin sau va fi rezultatul jocurilor de putere al celor din jur, este sigur că acesta va depinde de elitele politice, și nu de structura instituțională.
• Cel mai probabil, viitorul lider nu va fi democrat sau reformator – elitele se feresc de modelul Gorbaciov. Nu va fi nici un războinic sau ideolog ultra-naționalist. Elitele, inclusiv ”siloviki” – membrii serviciilor secrete, sunt în esență niște cleptocrați care sunt interesați să își păstreze averile și să obțină noi oportunități.

Analiza Tatianei Stanovaya, expertă originară din Rusia, fondatoare a companiei R. Politik; trăiește în Franța

• Putin trebuie să decidă dacă va candida la alegerile din 2024. Dacă va decide să aleagă un succesor, ar trebui să o facă până în decembrie, ca să fie timp de campanie. Nimeni nu știe ce planuri are, iar acesta este modul de lucru consacrat de Putin, care își ține elitele și adversarii în ceață. După modificarea Constituției, prezumția de bază a fost că Putin rămâne la putere pe termen nedefinit. Întrebarea-cheie este acum dacă acest calcul a fost schimbat de realitatea războiului și de eșecurile strategice. Putin nu îi apreciază pe cei care își părăsesc posturile în vremuri dificile, deci e improbabil că va face el însuși așa.
• Este posibil ca Putin să renunțe la putere, ca parte a unei soluții de încetare a războiului. O parte din elitele politice ar prefera această soluție de tip resetare.
• Pentru oricare variantă, lipsesc certitudinile. Putin ia deciziile mereu în ultimul moment, pe baza unor considerente tactice și împotriva așteptărilor publicului.

Analiza lui Stanislav Kucher, jurnalist rus, emigrat la New-York

• Înainte de februarie 2022, subiectul unui viitor fără Putin nu exista nici în public, nici în discuții private. După începerea războiului, acest subiect a încetat să fie tratat ca o ficțiune sau un vis naiv. Este din ce în ce mai relevant, chiar dacă este periculos de abordat în public.
• Varianta optimistă de schimbare a puterii: O parte a elitelor, din zona moderată, scapă de Putin, restaurează relațiile cu Occidentul și încep un proces de reforme, care are ca final instituirea unui sistem democratic. Un astfel de scenariu depinde de cum gândesc cei din anturajul imediat al lui Putin. Dacă vor să își recupereze yachturile și vilele din Occident, trebuie să facă un compomis.
• Varianta pesimistă și mai probabilă: Putin și comandanții din jurul său încearcă să câștige războiul cu orice preț. Nu vor reuși, cu excepția cazului în care Vestul oprește ajutoarele pentru Ucraina. Pasul următor este declanșarea unor conflicte interne între grupuri de putere, care pot duce la realitatea unui stat eșuat.

Analiza lui Abbas Gallyamov, fost consilier la Kremlin între 2008 și 2010; trăiește în exil

• Sprijinul pentru Ucraina din Europa și SUA vor asigura înfrângerea Rusiei, iar asta va face ca Putin să piardă puterea. Victoria finală a Ucrainei este sigură. Singura întrebare este când. Înfrângerea îl delegitimează pe Putin și probabil nu va supraviețui înfrângerii. Sau va supraviețui, dar nu pentru mult timp. După o înfrângere umilitoare în 2023, anturajul lui Putin îi va sugera să plece, pentru că asta ar fi singura strategie sigură.
• Candidatul post-Putin va fi selectat din cei care au participat cât mai puțin la aventurile militare și naționaliste din ultimii ani. Astfel de personaje sunt primarul Moscovei Serghei Sobianin, prim-ministrul Mihail Mișustin sau Dmitri Kozak, adjunctul administrației prezidențiale. Aceștia pot fi prezentați ca manageri și tehnocrați, mai degrabă decât ca extremiști sau demagogi.
• Succesorul trebui să fie mai liberal și mai democrat decât Putin, dar nu atât de liberal încât să creeze resentimente în rândul forțelor de securitate.
• O variantă interesantă ar fi ca Putin să o numească succesoare pe una din fiicele sale, Katerina Tihonova. Aceasta a fost numită în iulie 2022 co-președinte al Consiliului coordonator pentru substituirea importurilor, în Asociația patronală a Rusiei. Nu este un post înalt, ci un pas de lansare a unei cariere politice.

Analiza Ekaterinei Shulman, analist politic, profesor universitar la Moscova; trăiește în Germania

• Cel mai probabil, va apărea un moment când diverși subordonați vor refuza să mai îndeplinească ordinele președintelui. Asta va duce la o plecare liniștită sau la o lovitură de stat.
• O altă variantă este ca armata să îl pună pe Putin în fața unui ultimatum: Ori pleacă, ori îl vor alunga de la kremlin. Din acel moment, orice este posibil.
• O operațiune de succesiune controlată l-ar putea aduce la putere pe un reprezentant al unei zone mai moderate, eventual un ministru tânăr sau un guvernator de regiune.

Analiza lui Alexei Venediktov, redactor șef la postul de radio Eho Moskvî; trăiește în Rusia

• Tranziția puterii ar putea fi pe modelul ”Împăratul a plecat să cultive varză“ – o trimitere la Dioclețian, împărat roman care a abandonat puterea de bună-voie la 60 de ani și s-a retraas pe Coasta Dalmată. Poate fi și o lovitură de palat, orice se poate întâmpla.
• Dacă Putin părăsește puterea în mod voluntar, cei din jurul său vor căuta cea mai slabă persoană pentru preluarea puterii, nu una puternică, nu un Putin 2. Un candidat de acest tip ar putea fi fostul președinte Dmitri Medvedev, tipul de politician care s-a compromis peste tot și a pierdut orice sprijin, pentru declarațiile imprudente din ultimul an.

Analiza lui Vladimir Pastuhov, cercetător la University College/Londra și fost consilier în Parlamentul Rusiei și la Curtea Constituțională

• Deși Putin poate rămâne la putere mai mult timp, este compromisă ideologia putinistă – îmbinarea de autoritarism și naționalism care își propune crearea unei zone largi de influență geopolitică.
• Sunt posibile două scenarii pentru viitor: o descentralizare a puterii, care oferă garanția că omul din vârf nu se transformă într-un monstru mesianic-imperialist, sau o dezintgrare violentă. Dar până la o astfel de schimbare, vor mai fi câteva ”dictaturi intermediare”.
• Va fi un proces în doi pași: plecarea condiționată a lui Putin, o perioadă de tranziție de la șase luni la trei ani, iar apoi punctul de inflexiune – descentralizare sau dezintegrare. Asta va fi decis de elite și totul depinde de maturitatea lor și de abilitatea de a ajunge la un acord măcar o dată în viața lor.

Analiza lui Roman Anin, jurnalist rus; trăiește în exil

• Nimic nu sugerează o tranziție lină, dacă Putin pleacă de la putere. Este o luptă aspră pentru tronul unui dictator bătrân. Lupta pentru putere, oricând va apărea, va fi o luptă între clanurile din jurul lui Putin, care seamănă cu grupuri de crimă organizată. În aceste ”clanuri” sunt cuprinse grupul militar privat Wagner, grupul controlat de Viktor Zolotov – șeful Gărzii Naționale și grupul controlat de Nikolai Patrușev, secretar al Consiliului de Securitate și fost șef al FSB. Fiecare grup are militari loiali și resurse financiare – bănci, corporații de stat sau companii. Alte clanuri controlează total câte o regiune, cum e cazul lui Ramzan Kadîrov, liderul din Cecenia.
• Aceste clanuri se aseamănă într-o privință: nu respectă nicio lege. În ultimii 20 de ani, au fost în competiție pentru favorurile lui Putin, care a acționat deseori ca un arbitru. Astăzi, se luptă direct între ele și nu au unde să fugă în afara Rusiei, mai ales că pot fi aduși în fața unui tribunal internațional pentru crime de război.
• În această luptă, au început să critice direct și public deciziile Ministerului Apărării și Kremlinului. Cel mai grav este că au început să încalce principiul că monopolul violenței aparține statului. Cel mai recent exemplu este execuția barbară a unui recrut Wagner, prin zdrobirea capului. Kremlinul a transmis că nu există vreo investigație și că acest incident nu este treaba statului.

Vlad Bârleanu