Modul prin care se recuperează datoriile de la o firmă aflată în insolvență diferă fundamental de cazul unei firme active și fără o situație judiciară specială. De regulă, în cazul în care un creditor trebuie să primească o sumă de bani de la o societate comercială, acesta trebuie să solicite plata, în instanță, în termen de 3 ani de la data la care suma respectivă trebuia să fi fost achitată.
”Situația se schimbă radical, însă, în cazul în care societatea respectivă intră în procedura de insolvență. Astfel, conform legii insolvenței, au dreptul să participe la procedura și să solicite plata creanțelor doar creditorii care depun o cerere de admitere a creanțelor până la expirarea termenului-limită fixat de către judecător în acest sens”, spune avocatul Marius Coltuc.
Prin urmare, pentru a nu pierde dreptul de a cere plata creanțelor, este esential ca creditorul să depună la timp cererea de admitere a creanțelor la masa credală. Legea nu prevede un formular standard care să fie folosit ca cerere de înregistrare a creanței.
”Creditorul poate să pregătească acest document cum crede de cuviință, cu condiția de a include în această cerere câteva informații minimale cerute de art. 65 din Legea insolvenței”, precizează avocatul.
Acestea vizează numele sau denumirea creditorului, domiciliul sau sediul creditorului, suma datorată de societatea în insolvență, temeiul creanței (adică o scurtă descriere a motivelor în baza cărora creditorul solicită sumele respective. De exemplu: încălcarea unei obligații contractuale, neachitarea prețului etc.) și mențiuni cu privire la eventualele drepturi de preferință sau garanții (în cazul în care, spre exemplu, plata de către debitoare a sumei solicitate a fost garantată cu o ipotecă sau cu o altă garanție, acest lucru va trebui menționat în cerere).
La cerere trebuie anexate copii de pe documentele justificative ale creanței (cum ar fi contracte, facturi etc.) precum și, dacă este cazul, ale actelor de constituire de garanții (de exemplu contracte de ipotecă).
Cererea de înregistrare a creanței și documentele însoțitoare se depun la Tribunalul competent să soluționeze dosarul de insolvență respectiv. Ca regulă, Tribunalul competent este cel din județul în care societatea în insolvență are sediul social.
Potrivit art. 64(1) din Legea insolvenței nr. 85/2006, cererea de înregistrare a creanței trebuie depusă „în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii”. ”Prin urmare, pentru a vă asigura că veți depune cererea în termen, este necesar să identificați termenul limită de înregistrare, stabilit de judecătorul – sindic”, mai spune Marius Coltuc.
Conform legii, pentru depunerea unei cereri de înregistrare a creanței trebuie achitată o taxă judiciară de timbru în valoare de 200 de lei, iar la dosar trebuie depus un timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar vor fi, de asemenea, depuse la instanță. Pentru evitarea riscului ca cererea să fie respinsă ca „netimbrată” este recomandat ca, atât dovada achitării taxei de timbre, cât și timbrul judiciar, să fie depuse la Tribunal odată cu cererea de înregistrare a creanței.
În acest an se va înregistra un număr record de insolvențe în rândul companiilor medii și mari, arată un studiu al Coface România, iar această evoluție este cea mai îngrijorătoare. Potrivit studiului, impactul evoluției insolvențelor asupra mediului de afaceri și a societății va continua să fie unul major.
Coface apreciază că în urma celor peste 18.300 de insolvențe din primele nouă luni ale anului curent au rămas neacoperite datorii cumulate în valoare de aproximativ 13 miliarde de lei. Aproape 40% din acestea și-au lăsat amprenta asupra sistemului bancar, reprezentând principalul motiv pentru creșterea ratei creditelor neperformante acordate companiilor.
Restul de 60% vor avea impact asupra celorlalți parteneri (clienți, furnizori etc.), care la rândul lor se pot regăsi în incapacitatea de plată către furnizorii lor, efectul de domino fiind de două ori mai rapid decât cel înregistrat în anul anterior.
Cosmina Croitoru