Liderul PNL, Crin Antonescu, nu se declară mulțumit după umilirea la scenă deschisă a grupului de contestatari rămas în partid la ultimul Congres. Cu un vot aproape unanim în spatele său și cu aproape toți baronii locali raliați la cauza sa – candidatura la alegerile prezidențiale -, Antonescu i-a mai aplicat o lecție de umilință fostului său rival, Călin Popescu Tăriceanu, dar și micului grup liberal de la sectorul 1. Noul statut prevede că demnitatea de Preşedinte de Onoare al PNL poate fi atribuită de către Delegația Permanentă numai persoanei care a îndeplinit cel puţin două mandate în fruntea partidului. Prevedrea lovește tocmai în orgoliul lui Călin Popescu Tăriceanu, care are doar un mandat la activ, dar mai face o victimă coletarală, în persoana actualului președinte de onoare, Radu Câmpeanu, un apropiat al aripii Chiliman-Moisescu din PNL și un critic aprig al ultimelor decizii luate de Crin Antonescu.
Până la Congresul PNL din 22-23 februarie, partidul avea doi președinți de onoare, respectiv Mircea Ionescu Quintus și Radu Câmpeanu. Noul statut adoptat prin votul delegaților liberali stipulează însă, la articolul 12, că, „pentru modul deosebit în care a condus partidul, a acţionat pentru înfăptuirea Programului politic, pentru respectarea Statutului şi pentru unitatea şi prestigiul partidului se poate atribui demnitatea de Preşedinte de Onoare al Partidului Naţional Liberal persoanei care a îndeplinit cel puţin două mandate în această funcţie”.
Mai mult, dacă propunerea privind atribuirea înaltei demnităţi se face de către Biroul Politic Național sau de către Delegaţiile Permanente Teritoriale şi se aprobă de Delegaţia Permanentă, ultima structură de conducere menționată are și dreptul de a retrage această calitate când crede de cuviință.
La ora actuală, numai Mircea Ionescu Quintus se califică pentru acest post. El a fost președintele PNL timp de două mandate, în perioada 28 februarie 1993 -18 februarie 2001. Crin Antonescu ar putea primi și el această calitate dacă își va duce acest amendat la un sfârșit, el conducând partidul din 2009 încoace.
Spre deosebire de cei doi colegi de partid, Radu Câmpeanu este președintele fondator al PNL și a activat ca liderul acestei formațiuni în intervalul 15 ianuarie 1990 -28 februarie 1993. Potrivit unor surse liberale, Câmpeanu ar putea spune astfel rămas bun funcției de președinte de onoare. Antonescu îi plătește astfel polițele pentru multiplele critici formulate de către seniorul liberal la adresa sa.
Câmpeanu este cunoscut ca un apropiat al primarului sectorului 1, Andrei Chiliman și al fostului ministru, Călin Popescu Tăriceanu, în favoarea cărora a adoptat poziții publice ca atare, însoțite de atacuri la adresa lui Antonescu.
În cazul conflictului cu Andrei Chiliman, Câmpeanu i-a cerut lui Antonescu să înţeleagă că „un adevărat om politic nu ia hotărâri după ieşirile lui instinctuale” şi că nu trebuie să se repeadă cu tot felul de „sancţiuni”. „Sigur că partidul pierde prin asemenea incidente nefericite şi îmi pare rău că domnul Crin Antonescu se pretează la aşa ceva, mai ales acum, atât de aproape de alegeri. Este o greşeală şi de tact, şi de viziune politică”, spunea la un moment dat Câmpeanu , referindu-se la comportamentul lui Antonescu.
Ulterior, primul preşedinte postdecembrist al liberalilor l-a criticat pe Antonescu pentru că l-a primit în PNL pe Gigi Becali și i-a sugerat lui Antonescu să nu mai facă declaraţii antioccidentale și să rămână în relaţii bune cu Vestul. „Cred că, dacă eram în locul lui Crin Antonescu, nu aș fi fost de acord cu intrarea lui (Gigi Becali – n.r.) în Partidul Național Liberal. Se spune că a dat și niște bani, dar cred că sunt doar zvonuri”, mai punea atunci Câmpeanu sare peste orgoliul lui Antonescu.
Lovitura de imagine dată de seniorul liberal lui Antonescu a culminat cu episodul redeschiderii de către Tăriceanu a chestiunii candidatului liberal la prezidențiale. Considerat doar „mai bun decât Băsescu”, Antonescu a fost sfătuit de Câmpeanu să se dea la o parte și să-l lase pe Tăriceanu să intre în cursa pentru Cotroceni deoarece pe acesta din urmă l-ar recomanda experienţa, echilibrul şi prestanţa. „Tăriceanu e un foarte bun candidat, fără discuţie, cu toate că Antonescu e mai bun decât Băsescu. Dacă Tăriceanu vrea să-şi depună candidatura, să intre în acţiune, foarte bine, Tăriceanu, după mine, e foarte bun pentru aşa ceva. Dacă vrea, dacă e el hotărât, cred că are el mai multe şanse decât Crin Antonescu, atâta tot cred”, spunea Radu Câmpeanu.
Dar mai important decât reglarea conturilor cu bătrânul liberal este continuarea lecției de umilință aplicate de Antonescu lui Tăriceanu. Cu un singur mandat în fruntea PNL la activ, fostului președinte nu-i rămâne decât consolarea că este membru de drept în cadrul noului Biroului Politic Național. O palidă compensare care nu poate fi ștearsă decât în cazul în care steaua lui Antonescu va apune printr-un eșec electoral pe drumul spre Cotroceni, situație în care Tăriceanu și-ar putea lua revanșa atât în cursa pentru șefia PNL, cât și prin ștergerea din Statutul PNL a noii umilințe la care l-a supus colegul său mai tânăr de partid.
Valeriu Motoc