Curtea Constituțională a României (CCR) consideră că dispozițiile penale în vigoare cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu „sunt formulate în sens larg și în termeni vagi”. Aceasta este concluzia motivării deciziei prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate ridicată de Bombonica Prodana, fosta soție a președintelui PSD, Liviu Dragnea.
„Dispozițiile penale în vigoare sunt formulate în sens larg și în termeni vagi, ce determină un grad sporit de impredictibilitate, aspect problematic din perspectiva art.7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a altor cerințe fundamentale ale principiului statului de drept, această redactare constituind premisa unor interpretări și aplicări arbitrare/aleatorii”, se arată în motivarea publicată miercuri pe site-ul CCR.
Potrivit judecătorilor constituționali, o astfel de omisiune are relevanță constituțională, deoarece afectează drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei împotriva căreia se formulează o acuzație penală. În această situație, CCR consideră necesară instituirea unui prag al pagubei și circumstanțierea vătămării produse prin comiterea faptei, în funcție de care să se aprecieze dacă este sau nu vorba de o infracțiune.
Curtea Constituțională precizează, totodată, că nu are competența de a remedia acest viciu normativ, întrucât ar intra în sfera exclusivă de competență a legiuitorului primar sau delegat și, astfel, și-ar depăși atribuțiile legale.
„Curtea subliniază că legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componența sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii”, se mai arată în motivare.
De asemenea, CCR a reținut că legiuitorul trebuie să țină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte trebuie să intervină ca un ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul „ultima ratio” în exercitarea competenței de legiferare în materie penală.
„Cu alte cuvinte, Curtea a apreciat că, în materie penală, acest principiu trebuie interpretat ca având semnificația că legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit (alte măsuri de ordin civil, administrativ etc. fiind improprii în realizarea acestui deziderat), iar nu ca având semnificația că legea penală trebuie privită ca ultimă măsură aplicată din perspectivă cronologică. Mai mult, măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare și să respecte un just echilibru între interesul public și cel individual”, se mai menționează în motivare.
Curtea Constituțională a României (CCR) a respins, pe 6 iunie, excepția privind articolul 297 alineatul l din Codul penal, referitor la „Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos (…)” și a considerat că nu este de competența Curții să reglementeze pragul valoric al prejudiciului în cazul abuzului în serviciu.
R.D.