În jurul orei 18, cu puțin timp înaintea începerii mitingului USL, străzile adiacente Bulevardului Basarabia erau blocate total de forțele de ordine ale Poliției Locale, Jandarmeriei și BGS. Accesul spre stadion se făcea prin mai multe filtre. Pe Bd. Basarabia staționau zeci de autocare din care încă se revărsau oamenii șuvoi, dornici să ajungă la miting. Unii dintre simpatizanții USL s-au pierdut prin alimentarele din zonă, pentru că-i răzbise foamea. Cei care au încercat să cumpere băuturi alcoolice n-au avut succes, comercianților fiindu-le interzis să vândă astfel de produse. Triști, s-au întors la stadion plescăind și înghițind în sec. „Las`, că bem acasă!, ziceau ei cuminți.
Pentru cetățenii din provincie, organizatorii au folosit inclusiv microbuze destinate transportului elevilor. Probabil școlarii din acele zone s-au descurcat astăzi cum au putut, mai important fiind electoratul USL și desemnarea candidaților.
Cât a cheltuit USL cu lansarea candidaţilor la parlamentare. Care a fost „diurna” pe cap de activist participant
Intrările propriu-zise din clădirea Arenei Naționale erau păzite strașnic de reprezenanții BGS, iar oamenii intrau ordonat, după zeci de minute de stat la coadă, prezentând conștiincioși biletele de acces de la partid, respectiv legitimațiile de presă. Am reușit cu destulă ușurință să pătrund printr-un astfel de filtru, fără bilet, fără să fie nevoie să scot vreo legitimație, vreo cartelă de metrou, RATB, card bancar sau de la farmacie! Nu știu cum s-a întâmplat, pur și simplu am trecut. Puteam fi un terorist fanatic, puteam să am un pistol în chiloți, o bombă în nas, o praștie sau păduchi lați, pe care să-i împrăștii printre liderii USL înainte de a ține discursurile. Nu m-a controlat nimeni…
Înăuntru, tribunele erau arhipline, colorate ca niște bomboane CIP de pe vremea lui Ceaușescu. Treptele spre peluză erau, de asemenea, păzite de câte doi reprezentanți ai firmelor de pază. Pentru a trece și de aceștia am vrut, cinstit, să prezint, totuși, o legitimație. Chiar aveam remușcări. Însă n-am mai apucat să arăt nimic din cauza rumorii din tribune, a scandărilor specifice unui meci de fotbal, care făceau imposibil orice dialog. Într-un final, nici nu știu cum am ajuns pe peluza înțesată de oameni. Grupuri de PNL-iști și PSD-iști agitau bucuroși pancarte, șepci, eșarfe, steaguri, palmele goale. Mai că-mi venea și mie să strig ceva. Era molipsitor! Pentru a „prinde” o imagine cât mai bună am vrut să intru inițial în țarcul destinat presei. Iar am dat de un punct de control. Am scos legitimația de serviciu, dar un agent BGS vigilent, care păzea intrarea, nu m-a lăsat: „Nu e bună asta! Vă trebuie o legitimație specială, de culoare galbenă, pe care să scrie Presa.” L-am întrebat de unde aș putea să-mi procur așa ceva, dar n-a știut să-mi spună…
Am încercat să vorbesc și cu alte persoane, care purtau ecusoane de organizator, însă nimeni nu a fost în măsură să-mi de vreo relație. În căutarea legitimației galbene, am vrut să ies de pe peluză, să reintru în tribune, dar am constatat că nici acest lucru nu era posibil. Eram blocat. Coșmar! Doi agenți în albastru, înalți și bine făcuți, mi-au explicat că nu e voie! Nu puteam da nici înapoi, că nu aveam legitimația galbenă și nici înainte. Eram în „no man`s land” „Domnilor, trebuie să merg de urgență la toaletă!”, le-am spus bigieșilor. E în regulă! M-au trimis undeva, sus. Cică acolo era. N-am găsit-o, dar am dat peste un alt filtru! Agenții lăsau oamenii să iasă, dar nu le mai permiteau să intre, cam așa cum se obișnuiește la un concert cu trupe importante. Apoi am nimerit peste alte filtre. Și altele…Amețisem! Până la urmă, ochesc doi tineri înalți, cu gândul să-i întreb unde e buda. Când ridic privirea, Victor Ponta și Crin Antonescu! Discutau de zor și gesticulau emoționați. M-am dat un metru în spate și am început să le fac fotografii. Mă așteptam să fiu oprit de al nu știu câtelea reprezentant al firmei de pază, de cineva din serviciile secrete, de vreun SPP-ist…Nu era absolut nimeni în apropierea celor doi oameni politici. La un moment dat, lângă ei a apărut Marian Oprișan, pe care l-au îmbrățișat călduros. Apoi istoricul Marius Pieleanu. Am remarcat că operatorii TV erau postați la o distanță considerabilă față de cei doi, și-și reglau aparatele.
După aproximativ un sfert de oră, în care Ponta și Antonescu s-au întreținut cu apropiați din staff-ul lor, au ieșit pe stadion. Atunci a izbucnit un ropot furtunos de aplauze, ovații și strigăte ca la concertul cu Shakira. Cam așa a început mitingul USL…
Reportaj și fotografii:
Victor Andrei
În curând puteți viziona pe Sursa Zilei o galerie foto cu ipostaze surprinse la mitingul USL