Subcultura șmecherilor din zonele urbane, a băieților de cartier violenți este definitorie pentru modul în care statul rus și rușii percep puterea, se arată într-o analiză a Svetlanei Stephenson, profesoară de sociologie la Metropolitan University din Londra, publicată de The Moscow Times.
Svetlana Stephenson își începe argumentația pornind de la succesul major al serialului de televiziune rusesc ”Slovo Pațana”, care poate fi tradus mot-a-mot prin ”Cuvântul băiatului”. Conotația este însă de ”băiat de cartier”, șmecher.
Acțiunea serialului îi duce pe telespectatorii ruși înapoi în anii ’80, pe vremea ”Fenomenului Kazan”, care a presupus împărțirea capitalei Tatarstanului între găști. În deceniul următor, crima organizată și violența bandelor a devenit un fenomen definitoriu în întreaga Rusie.
Spre sfârșitul anilor 2000, violența s-a diminuat pe măsură ce statul a devenit mai puternic. Foștii lideri interlopi care nu au fost uciși în luptele între bande sau încarcerați au reușit să devină oameni de afaceri legitimi sau să intre în structurile guvernamentale. Unii foști ”pațani” au devenit chiar membri ai Dumei de Stat (Parlamentul Rusiei) sau rectori de universități. Astăzi, etosul lor violent, setul de norme și valori din cartier continuă să reverbereze în cultura și societatea rusă, modelând felul în care oamenii și statul percep relațiile de putere.
Sub conducerea președintelui Vladimir Putin, trecutul de pațan – care în Uniunea Sovietică nu era deloc un motiv de mândrie – s-a transformat într-un semn de masculinitate eroică. Chiar înainte de a ocupa funcția, Putin făcea referire la tinerețea sa pe străzile din Leningrad. El le-a spus jurnaliștilor care l-au intervievat pentru prima sa biografie: ”Am fost un huligan, nu un tânăr pionier… Chiar am fost un băiat rău”.
Mesajul transmis publicului a fost că lecțiile învățate pe străzi îl vor ajuta să devină un mare lider rus – un om puternic, decisiv, pregătit pentru orice confruntare și pregătit să se asigure că nici el și nici țara nu vor fi exploatate.
Într-un interviu acordat în anul 2000, Putin a întrerupt declarația jurnalistului despre faptul că Fondul Monetar Internațional a făcut solicitări Rusiei, spunând: ”Oricine ne va jigni va muri în trei zile. Nici măcar să nu vorbiți despre astfel de jigniri”.
Potrivit codurilor străzii, este interzis să te plângi de o jignire, de o condiționare care te pune în inferioritate. Numai o victimă și-ar recunoaște astfel slăbiciunea. Un adevărat șmecher nu se plânge, ci ripostează cu forță.
A fi perceput ca slab te expune inevitabil la atac. În 2004, Putin a declarat că autorii asediului de la Beslan (atac terorist al unei grupări cecene) și susținătorii lor au profitat de slăbiciunea Rusiei. ”Cei slabi sunt bătuți. Unii oameni vor încerca să ne ia șunca din fasole, în timp ce alții îi vor ajuta”.
Mai târziu, la Forumul Valdai din 2015, Putin a justificat decizia Rusiei de a interveni în războiul civil sirian spunând: ”Acum 50 de ani, străzile din Leningrad m-au învățat regula: dacă o luptă este inevitabilă, trebuie să lovești primul”.
În mod evident, Putin crede că, prin referirea la tinerețea sa petrecută pe străzi, dă publicului rus un semnal că este un om din popor. El încearcă să arate că nu este nici prietenul oligarhilor, nici membru al elitei liberale care a lăsat țara să se ducă de râpă în anii 1990.
Cota sa de popularitate arată că are dreptate. Postura de macho a lui Putin – cuplată cu politica sa externă agresivă și cu autoritarismul din politica internă – are un ecou puternic în rândul unui public deja fezandat. Acest public nu este format doar din ”războinicii de canapea” – cei care susțin războiul Rusiei în Ucraina din fața televizorului, ci și de la membrii bandelor violente, care au fost în mod tradițional antagoniste față de stat.
În documentarea cărții ”Bandele din Rusia: De pe străzi către coridoarele puterii”, Svetlana Stephenson a intervievat membri ai grupurilor de infractori care îl laudă pe Putin. Unul dintre aceștia a spus: ”Putin a arătat că nu înghite vrăjeală de la nimeni. Genul acesta de om se bucură de respect, atât pe stradă, cât și în relațiile internaționale”.
Urmând exemplul lui Putin, membrii guvernului rus își condimentează, de asemenea, declarațiile publice cu referiri la lumea interlopă. În februarie 2022, în timp ce trupele Moscovei amenințau granițele Ucrainei, ministrul de externe Serghei Lavrov a declarat că Rusia va căuta un acord echitabil în dialogul său cu SUA pe tema securității. ”Nu vreau să recurg la jargon, dar avem o vorbă: Șmecherii se țin de cuvânt. Astfel de reguli ar trebui să fie respectate și la nivel internațional”, a spus Lavrov.
Pentru a-l înțelege pe Putin și sprijinul său popular în Rusia, trebuie să ne amintim că subcultura străzii, în ciuda stigmatizării de către statul sovietic, a avut o importanță profundă în societatea rusă chiar înainte de perioada de glorie din anii ‘80 și ‘90.
Mai multe generații de bărbați ruși au învățat unele dintre cele mai importante lecții de viață pe străzile unde au crescut. În luptele violente cu rivalii din cartierele rivale, au învățat cum să se simtă și să acționeze ca „bărbați adevărați”; cum să rămână pe poziții și să lovească primii; cum să nu arate niciodată frică. Au învățat să meargă și să vorbească ca niște oameni pe care nimeni nu ar îndrăzni să îi provoace.
Șmecherii de cartier au în comun obsesia respectului. Sunt îngroziți să nu fie văzuți ca indeciși, șovăitori. Îi privesc cu dispreț pe tocilari, pe cei care nu au ”școala străzii”. Pentru ei, este esențial să își protejeze teritoriul, să fie mereu cu ochii în patru, să fie loiali grupului și să le țină tovarășilor spatele în bătăile de stradă.
Foștii infractori care au reușit să se impună în fața tinerilor de pe stradă au fost întotdeauna figuri influente în cartiere. Valeri Abramkin, avocat specializat în drepturile omului, spune că unul din patru bărbați ruși a trecut prin detenție sau încarcerare. Acest lucru înseamnă că subcultura de penitenciar, cu imaginea romanțată a haiducilor, cu argoul și cântecele specifice, a fost întotdeauna prezentă în cartierele muncitorești. Strada a absorbit această subcultură ca un burete, iar generațiile succesive de bărbați ruși au învățat limbajul care acum se aude adesea din tribunele publice.
Într-un studiu realizat de Marina Yusupova, de la Universitatea din Edinburgh, despre construcția masculinității în rândul bărbaților ruși obișnuiți, oamenii proveniți din lumea cartierelor folosesc un argou de tip interlop, depreciativ când se referă la homosexuali. Acest tip de stigmatizare explică popularitatea agendei anti-LGBT promovate de regimul lui Putin.
În campania sa de mobilizare pentru război, statul oferă salarii mari pentru voluntari și, în paralel, face apel la percepția lor despre bărbăție: disponibilitatea pentru violență, teama de a fi văzut ca un laș și obligația de a-i proteja pe ceilalți membri ai grupului.
Figura șmecherului de cartier a devenit o personificare a masculinității războinice, iar nevoia de a susține ”pațanul nostru” a devenit un îndemn la mobilizare pentru jurnaliștii pro-război și pentru public. În acest sens, pațanul a devenit o figură-cheie în societatea rusă din timpul războiului – mai puțin un huligan și mai mult un erou. Cultura susținută de stat face din violență o alegere acceptabilă din punct de vedere social. Acest lucru contribuie în mod direct la faptul că rata omuciderilor din Rusia este mai mare decât în orice altă țară europeană și la incidența foarte mare a violenței casnice.
În Indexul societăților violente, Rusia s-a clasat printre primele 10 cele mai violente societăți în anii 1990 și 2000. Pentru ca traiectoria violentă pe care actualul regim politic a plasat țara să ia sfârșit, Rusia nu va trebui doar să își reevalueze politica externă și militară, ci să abordeze cultura violenței care influențează atât procesul decizional al liderilor săi, cât și bunăstarea societății. Fără astfel de reglaje, violența va continua să modeleze relația Rusiei cu vecinii săi, precum și propria sa dezvoltare, concluzionează Svetlana Stephenson.
V. B.