Situația din prezent, în care statele europene asistă pasiv la negocieri între puterile din afara continentului, va provoca efecte grave, precum apariția unei noi Cortine de Fier, balcanizarea și fragmentarea Europei, potrivit unei analize publicate de Velina Tchakarova, care deține compania de consultanță în geopolitică FACE, în Viena.
Dar această evoluție are la bază adevăruri geopolitice dure, pe care nimeni nu vrea să le audă în Europa, și care au devenit probleme insurmontabile tocmai din cauza ignoranței și a refuzului de a vedea realitatea din partea europenilor.
Principalele concluzii ale Velinei Tchakarova:
Războiul la scară largă pe care Rusia l-a lansat împotriva Ucrainei în 2022 nu are la bază doar ambiții imperiale. A fost o mișcare calculată pentru a-și asigura o poziție de lider în rivalitatea sistemică dintre SUA și China și de a demonta, simultan, ordinea de securitate europeană din ultimii 30 de ani.
Europenii încă refuză să recunoască faptul că războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu se poartă doar pe câmpul de luptă. De la 24 februarie 2022, Moscova duce un război non-kinetic împotriva Europei – prin folosirea energiei și îngrășămintelor ca instrumente de șantaj, prin manipularea fluxurilor migratorii, prin război hibrid, inclusiv operațiuni de sabotaj, și prin șantaj nuclear.
Așadar, de ce nu a ripostat Europa? Ignoranță, decădere morală, lipsă de conștientizare, zero simț al urgenței, o detașare completă de realitate și complacere.
Între timp, China și Rusia nu s-au „apropiat” brusc în urmă cu trei ani – ele se coordonează strategic în toate domeniile-cheie de peste un deceniu. Occidentul a ignorat acest lucru și este încă în faza de negare, numind-o „căsătorie de conveniență” sau afirmând că Rusia este doar „partenerul junior” al Chinei. Însă modul de operare al DragonBear (Dragonul-Urs / China-Rusia), de coordonare strategică în domenii relevante din punct de vedere sistemic, contribuie la dezmembrarea ordinii globale și construiește o puternică contrapondere geopolitică și geoeconomică la SUA.
Rusia încearcă să domine Europa, în timp ce China își afirmă controlul asupra Mării Chinei de Sud și a Taiwanului. Împreună, acestea blochează Eurasia și noile rute comerciale maritime ale Arcticii.
În acest context, așa-numita „autonomie strategică” a Europei a murit în momentul în care Rusia a atacat Ucraina.
Marile promisiuni ale Europei vs. realitate:
– „Zeitenwende” (mutarea priorităților strategice) promisă de Germania nu a avut loc niciodată.
– Europa a impus sancțiuni masive Rusiei, apoi a permis Moscovei să le ocolească prin intermediari.
– Europa nu a reușit să lanseze o economie de război, ratând șansa de a produce masiv arme și muniții în Balcani și în Europa Centrală și de Est. În schimb, Rusia și-a asigurat furnizori de arme mai de încredere: Coreea de Nord, Iranul și China.
Occidentul nu a reușit să ofere ajutorul militar pe care l-a promis. Europa nu a ajuns niciodată la un consens strategic cu privire la faptul că Ucraina trebuie să își recapete frontierele din 1991.
Izolarea internațională a Rusiei nu s-a produs niciodată. Moscova și-a consolidat legăturile în Asia, Africa și America Latină, asigurându-și resurse, piețe și sprijin diplomatic în Sudul global.
Rezultatul? Ucraina se îndreaptă spre un conflict înghețat, pierzând 18% din teritoriul său, fiind în același timp și mai destabilizată și vulnerabilă la viitoarele acțiuni de subjugare din partea Rusiei.
Europa devine o arenă de luptă geopolitică, urmărind cum lumea se remodelează fără a avea un loc la masă.
Următoarea etapă? Un punct de bifurcare pentru Europa.
O nouă Cortină de Fier va apărea de-a lungul flancului estic al NATO.
Pe măsură ce Rusia își accelerează militarizarea, iar SUA își îndreaptă atenția către zona Indo-Pacific, Europa se va transforma într-un câmp de luptă al unei lumi în care fiecare e pe cont propriu.
Statele mai mici se vor orienta către SUA în schimbul unor garanții de securitate.
Între timp, marile puteri europene – Germania, Franța și Bruxelles – ar putea încerca să se acomodeze cu Dragonul-Urs, oferind cedări geopolitice la schimb cu stabilitatea economică.
Alții vor fi prinși la mijloc, oscilând între America și Dragonul-Urs în acest Război Rece 2.0.
Ultimul cui în coșciug? O Europă fragmentată, balcanizată, cu state nesemnificative din punct de vedere geopolitic care își pierd relevanța globală. Cel mai lung proiect de pace de pe continent – ordinea de securitate a Europei – se dezintegrează sub ochii noștri.
T. S.