Gruia Stoica, Vasile Răducan (tatăl lui Gruia Stoica) şi Vasile Didilă (fratele afaceristului) sunt vizaţi de ancheta DIICOT Iaşi privind privatizarea companiei Transbordare Vagoane Marfă. Sechestrul pe bunurile și activele firmei lui Gruia Stoica a fost instituit într-un dosar care datează din 2005 şi în care acuzaţiile se referă la evaziune fiscală, spălare de bani, fals în înscrisuri şi abuzuri comise de acţionari, dar şi de foştii directori ai companiei.
Urmărirea penală a fost începută, închisă, redeschisă şi extinsă timp de mai mulţi ani, după ce dosarul a trecut inclusiv pe la Curtea Constituţională. Între timp, procurorii au obţinut o expertiză care atestă un prejudiciu de peste 30 de milioane de euro. Detaliile afacerii sunt publice, într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Iaşi, care însă a decis că nu este competent să judece o plângere împotriva infirmării unei soluţii date de procuror. Cazul este condimentat cu dispariţii de contracte, intermedieri prin firme neautorizate şi convenţii pentru consultanţă pe persoană fizică cu Ioan Garoşeanu, fost director de trafic în Ministerul Transporturilor şi la CFR Marfă. După redeschiderea anchetei, procurorii puteau obţine inclusiv interceptarea celor vizaţi, însă acest lucru cel mai probabil nu s-a întâmplat, întrucât în momentul în care au instituit sechestrul, printr-o scurtă şi generică rezoluţie, anchetatorii nu au avut informaţii legate de activele şi sumele de bani pe care le pot indisponibiliza, ci au transmis documentul către toate administraţiile financiare şi băncile din ţară.
Din cele două rezoluţii contradictorii ale DIICOT Iaşi (de scoatere de sub urmărire penală – 23 iunie 2006 şi redeschidere a urmăririi penale – 7 iulie 2006), rezultă că dosarul se bazează pe documentele contabile ale companiilor SC Grup Feroviar Român, Transbordare Vagoane Marfă SA şi Rapid Com SRL şi pe declaraţiile celor direct implicaţi, dar şi că, o dată cu finalizarea expertizei judiciar-contabile, anchetatorii au putut reconstitui traseul celor peste 21 de miliarde de lei vechi, plătiţi firmei lui Vasile Răducan, pentru consultanţa pe care Ioan Garoşeanu ar fi urmat să o dea companiei Transbordare Vagoane Marfă timp de doi ani.
Tatăl şi fratele lui Gruia Stoica au plătit consultanţa lui Garoşeanu cu banii companiei privatizate
Pe 18 septembrie 2003, SC Grup Ferioviar Român SA a plătit 21.724.362.000 lei vechi Societatăţii Naţionale de Transport Marfă CFR Marfă SA pentru Transbordare Vagoane Marfă CFR T.V.M. SA. După „redresarea economică”, adică pe 26 noiembrie 2004, acţionarul principal a majorat capitalul social al companiei, prin aport de numerar, cu 22.000.000.000 lei vechi, iar SC Grup Feroviar Român a achiziţionat pachetul integral de acţiuni, schimbând denumirea şi sediul companiei.
Având în vedere situaţia dezastruoasă în care se afla Transbordare Vagoane Marfă în momentul preluării pachetului de acţiuni de către SC Grup Feroviar Român SA Bucureşti (aceasta cumulând datorii la bugetul de stat, la furnizori şi credite bancare nerabursabile de peste 30 miliarde lei vechi), învinuitul Vasile Didilă, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi unul dintre acţionarii majoritari ai SC Grup Ferioviar SA, a discutat cu membrii conducerii executive în vederea găsirii unei soluţii de redresare, însă fără niciun rezultat
Radu Moisescu
procuror DIICOT
Vasile Didilă a recunoscut în timpul anchetei că s-a înţeles cu tatăl său, şi el acţionar la Grup Feroviar Român, să „revigoreze” societatea preluată de la stat printr-un contract de consultanţă. Decizia a fost analizată şi stabilită ca imperativă în Consiliul de Administraţie din 4 februarie 2004, iar şase zile mai târziu contractul a fost semnat de toţi directorii de la Transbordare Vagoane Marfă.
Procurorul Radu Moisescu a soluționat dosarul, la 23 iunie 2006 cu „scoatere de sub urmărire penală”, respectiv „neînceperea urmăririi penale” pentru infracţiunile de spălare de bani, însuşirea creditului sau bunurilor societăţii, cu rea-credinţă, de către director sau administrator, fals în înscrisuri sub semnătură privată comise de de învinuiţii Didilă Vasile şi Răducan Vasile, precum şi de Stoica Gruia, Ionescu Laurenţiu, Pamfil Romeo, Mihalcea Vasile, Chiriţoi Simona, Ilie Vasile.
Atât Ionescu Laurenţiu cât şi Ilie Vasile, persoane cu atribuţii de execuţie în cadrul SC GFR – TVM SA fuseseră contactaţi telefonic de către preşedintele GFR SA Bucureşti (Vasile Didilă), care le-a indicat societatea cu care urmau să contracteze consultanţa, respectiv SC Rapid Tecuci Com SRL, ei nefăcând altceva decât să semneze un contract ce le-a fost pus la dispoziţie de către Vasile Răducan, termenii acestuia, condiţiile de plată şi clauzele fiind negociate doar de către Vasile Didilă şi tatăl său
Tribunalul Iaşi
Consultanţă prin firma tatălui, negociată de fiul nerecunoscut
Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 2 ani, cu 1% penalităţi zilnice până la stingerea completă a datoriilor. SC Rapid Com SRL, cu sediul în sat Toflea, comuna Brăhăşeşti, judeţul Galaţi (locul de baștină al familiei lui Gruia Stoica), ]l are ca unic asociat şi administrator pe Vasiel Răducan, iar obiectul de activitate este comerţul cu ridicata. Angajatul unic, muncitor necalificat, este Valeria Răducan. Din martie 2004 până în martie 2005, SC Rapid Com SRL a încasat 7,4 miliarde lei vechi pentru prima tranşă şi 14 miliarde penalităţi. La DIICOT, Vasile Didilă (fratele lui Gruia Stoica, dar cu tatăl natural, în documentele de indentitate) a declarat că el a trasat directiva prin care statul şi salariaţii aveau prioritate în faţa oricăror alte plăţi. Verificările Gărzii Financiare au arătat şi că SC Rapid Com SRL a devenit acţionar cu 14,17% după ce SC Grup Feroviar Român SA a majorat capitalul social prin emiterea de acţiuni.
Pornind de la premisa că sumele încasate de către SC Rapid Com Srl Brăhăşeşti la SC Transbordare Vagoane Marfă GFR-TVM SA Iaşi au o origine ilicită, folosirea lor, prin intermediul SC GFR SA Bucureşti la mărirea capitalului social al primeia ar putea creiona existenţa infracţiunii de spălare de bani. În mod cert, din punct de vedere contabil, cele trei operaţiuni comerciale (plăţile) au o justificare legală, ele bazându-se pe documente justificative corect întocmite, ce relevă existenţa lor reală, în sensul că între fiecare dintre societăţi s-au desfăşurat raporturi juridice licite, folosirea lor, prin intermediul SC GFR SA Busureşti la mărirea capitalului social al primeia ar putea creiona existenţa infracţiunii de spălare de bani. În mod cert, din punct de vedere contabil, cele trei operaţiuni comerciale au o justificare legală, ele bazându-se pe pe documente justificative corect întocmite, ce relevă existenţa lor reală în sensul că între fiecare dintre societăţi s-au desfăşurat reaporturi juridice licite (plata unui contract de consultanţă, achiziţionarea unui pachet de acţiuni important, respectiv mărirea capitalului social al unei societăţi comerciale printr-o decizie a acţionarului majoritar adoptată în condiţii de lagalitate, printr-o hotărâre AGA).
Nu se poate susţine însă, decât pe criterii speculative, că prin aceste operaţiuni comerciale arătate s-a urmărit creşterea capitalului social al SC Transbordare Vagoane Marfă GFR-TVM SA Iaşi cu ajutorul unor resurse băneşti care îi aparţineau ei înseşiRadu Moisescu
procuror DIICOT
Ion Garoşeanu, fost director de trafic în Ministerul Transporturilor şi la SNCFR Marfă, angajat din 2005 la SC GFR SA ca director de strategie şi dezvoltare, a dus în 2006 la parchet şi o convenţie încheiată între el, persoană fizică, şi compania Rapid Com SRL, prin care arăta că a încasat, într-adevăr, banii şi a făcut şi consultanţa promisă companiei deţinute de trinomul familial Vasile Didilă, Vasile Răducan şi Stoica Gruia. Nici Garoşeanu, dar nici firma cu un angajat a lui Vasile Răducan (intermediara) nu erau nu doar autorizaţi special să funcţioneze în domeniul feroviar, ci nici nu aveau „consultanţa” trecută în lista obiectelor de activitate.
Contracte dispărute, facturi şterse, oameni neaudiaţi
Examinându-se probatoriul administrat în cauză, se constată că, în toate declaraţiile consemnate, în rezoluţia procurorului, se face vorbire de contractul de consultanţă nr 2 din 10.02.2004, deşi atât facturile cât şi documentele de plată se referă la contractul nr 1 în valoare de 6.500.000.000 Rol, iar, ulterior, achitându-se suma de 21.522.716.000 Rol, contractul a fost înlocuit cu contractul nr 2 din 10.02.2004. Analizându-se documentele ridicate, precum şi declaraţiile date în prezenta cauză se constată că nu s-au efectuat niciun fel de cercetări cu privire la circuitul sumelor de bani, la relaţiile comerciale existente între SC Transbordare Vagoane marfă „G.F.R.-T.V.M.” SRL, Rapid Com SRL şi SC Grup Feroviar Român. Nu s-a stabilit modalitatea de plată a contractului nr 2/10.02.2004, nu a fost găsit contractul nr 1 în baza căruia tatăl învinuitului Didilă Vasile a încasat peste 21 de miliarde de lei, nu s-a stabilit dacă raportul de consultanţă a avut vreun efect asupra restructurării societăţii, dacă societatea s-a restructura cu adevărat
Procuror şef DIICOT Iaşi Iulia Diaconu
Rezoluţia de infirmare a NUP – 7 iulie 2006
Şeful DIICOT Iaşi de la acea dată a dat indicaţii în 12 puncte pentru continuarea anchetei. Procurorul Emilian Eva a fost delegat pe dosar, acesta urmând să verifice dacă familia Răducan-Didilă-Stoica şi-a îndeplinit obligaţiile după privatizarea Transbordare Vagoane Marfă, să verifice relaţiile comerciale dintre companiile la care cei trei sunt acţionari, conturi, rulaje şi circuitele financiare, să identifice contractul nr 1, dispărut din evidenţele companiilor implicate, să stabilească legalitatea celui de-al doilea contract, să identifice şi să udieze toate persoanele implicate în redactarea primului contract, dar şi pe cele care au întocmit facturi, dar şi persoana care a şters consemnările de pe facturi
Sursa: Tribunalul Iaşi
Din acest punct dosarul a trecut pe masa judecătorilor, întrucât fratele şi tatăl lui Gruia Stoica au reclamat ca abuzivă redeschiderea anchetei. În proces a fost invocată inclusiv o excepţie de neconstituţionalitate care viza procedura prin care pot fi contestate rezoluţiile date de procuror în timpul urmăririi penale.
Triunghiuri amoroase şi profesionale în procuratura ieşeană
Radu Moisescu, suspendat acum din funcţie, şi-a amintit cu greu de soluţia dată, doar după ce a revăzut documentele obţinute de Sursa Zilei. „Am dat toate soluţiile din dosarele mele cu bună-credinţă”, a declarat fostul procuror DIICOT.
Procurorul Emilian Eva, căruia i-a fost iniţial repartizată ancheta privind privatizarea Transbordare Vagoane Marfă, este anchetatorul care pe durata detaşării sale la stuctura centrală a DNA l-a trimis în judecată pe Dan Voiculescu, în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare, dar şi pe George Copos, în dosarul Loteria. Revenit la Iaşi, Eva a continuat tirada de anchete care l-a făcut celebru, instrumentând dosare controversate și trimiţând în judecată, în 2011, şi pe fostul coleg, Radu Moisescu, pentru trafic de influenţă. În primăvara acestui an, aflând că a fost interceptat într-un alt dosar de trafic de influenţă, Radu Moisescu a trimis un memoriu noii conduceri a DNA în care susţine că Emilian Eva îi poartă „o duşmănie notorie” după ce ar fi avut o relaţe amoroasă pasageră cu o avocată care i-ar fi fost amantă, la acea vreme, anchetatorului anticorupţie.
Revenit la Iaşi, Emilian Eva şi-a păstrat obiceiul de a-şi schimba lunar numărul de telefon, iar jandarmii de la poarta DNA sunt instruiţi să-i trimită în audienţă la şeful structurii pe toţi cei care încearcă să intre la procurorul Eva neaşteptaţi.
DIICOT Iaşi nu vrea să comenteze în niciun fel stadiul în care se află ancheta privind Transbordare Vagoane Marfă, deşi expertiza contabilă a fost finalizată şi majoritatea celor implicaţi au dat declaraţii.
Mihaela Chiper