- Sorin Roșca Stănescu
Se înșală amarnic cine și-a imaginat că, trăgându-mi un glonț în picior și aruncându-mă într-un penitenciar pentru o infracțiune imaginară, mă împiedică să gândesc. Și să mă exprim. Să mă exprim în țara care, așa cum am aflat astăzi, are cei mai mulți ofițeri de securitate pe cap de locuitor. Mai mulți decât Statele Unite chiar. Și ca număr absolut, imediat după Statele Unite, dar înaintea unei Franţei și a unei Marii Britanii. Așadar, îmi permit să gândesc. De pildă, la faptul că regimul Traian Băsescu subcomba. Cel puțin formal. Dar, în realitate?
Ce se va întâmpla după schimbarea ștafetei politice, care are loc chiar în acest an? Vom avea un nou fel de stat de drept? Vom avea o nouă Justiție? Ce se va întâmpla cu cele două entități aflate în epicentrul construcției democratice? Cum vor funcționa ele după? La fel? Sau altfel? Dacă va fi la fel, cum se va negocia și cum se va produce transferul de putere? Cum anume va trece un personaj politic la butoane în locul altul personaj politic și în ce mod va trage, în continuare, de sfori? Vor fi aceleași sfori? Și va avea loc o revanșă? O răzbunare? Va începe prigoana, pe drept și pe nedrept, împotriva clanului Traian Băsescu? Și, în aceste condiții, cum va funcționa echilibrul dintre cele trei puteri fundamentale ale statului? Cum vor fi separate Legislativul, Executivul și Justiția, cum va fi asigurat controlul între ele și cum va fi garantată independența lor? Ce se va întâmpla cu magistrații transformați în marionete? Vor fi înlocuiți cu alte marionete? Ale noilor veniți? Sau vor fi aceiași, schimbându-se doar indivizii de la capătul firelor?
Cine întoarce cheia Justiției pentru a o reseta, dacă ne vom afla în cealaltă ipoteză? Și anume, în ipoteza în care va exista voința politică de a avea, în viitor, procurori și magistrați cu adevărat și în totalitate independenți în raport cu politicienii? Cum se va vindeca Justiția în zonele în care a fost atinsă de tumoare? Care este indiciul ce ne va indica direcția în care ne îndreptăm? Cum vom ști?
Nu este complicat de răspuns la această întrebare. Prima condiție, condiția fundamentală, este că în viitor niciun judecător și niciun magistrat să nu mai poată depinde, în ceea ce privește cariera lui, de niciun politician. Ceea ce înseamnă că, dacă această schimbare de regim nu este doar o schimbare de ștafetă, foarte repede, printr-un simplu act normativ, se va putea decide ca toți judecătorii și toți procurorii, indiferent de funcția deținută, toate conducerile din Justiție și din marile parchete să fie decise, exclusive, de Consiliul Superior al Magistraturii. Fără ca prim-ministrul versus ministrul Justiției să mai poată propune ceva. Fără ca viitorul președinte al României să mai aibă un cuvânt de spus. Dacă se va întâmpla așa, vom ști încă din primele luni ale anului viitor. Dacă nu, atunci ne vom plasa doar în prima ipoteză. Și, cel mult, vom asista la acte de răzbunare. În niciun caz de justiție.
Sunt extrem de mulțumit că mă număr printre cei mai importanți jurnaliști care, la timpul cuvenit, sub primul mandat de patru ani al lui Ion Iliescu, am insistat, într-o îndelungată campanie de presă, pentru inamovibilitatea judecătorilor. Așa este bine. Așa este normal. Etapa a doua a unei Justiții independente înseamnă ce spuneam mai sus. Iar a treia etapă va fi curățirea din interior atât a Consiliului Superior al Magistraturii, cât și a magistraturii și procuraturii, de cozile de topor. Și, între altele, de ofițerii acoperiți. Poate că vom trăi ziua, pentru a închide paranteza, în care promovarea unui judecator sau a unui procuror nu va mai necesita un aviz al unui ofiter SRI. Nu de altă, dar nu este sănătos ca aceștia să fie la mâna serviciilor secrete.
Dacă există persoane care încă au dubii în ceea ce mă privește, fac în cele ce urmează, în mod succint, câteva precizări asupra cărora nu voi mai reveni, întrucât am altă treabă decât să mă uit la glonțul din picior. Am fost condamnat, fără absolut nicio probă, pentru că aș fi obținut “informatii privilegiate”, pentru că aș fi făcut parte dintr-un grup criminal organizat, cu care am făcut cunoștință abia în penitenciarul Rahova, mi-a fost schimbată încadrarea, fără să mă pot apăra, în ultimul minut al procesului, ceea ce constituie o gravă eroare, intenționată sau nu, sunt în închisoare pentru o faptă care, dacă s-ar fi produs, ar fi fost prescrisă și nu există nicio pagubă creată de mine sau de așa-zisul grup organizat. Mâine, tema editorialului va fi alta iar titlul “Bulevardul Kiseleff”.