Jurnalistul Ion Cristoiu avertizează, pe cristoiublog.ro, că personalităţile incomode pentru regimul Iohannis sunt pedepsite cu ajutorul CNSAS, o nouă armă politică, folosită făţiş, cu ajutorul SRI, cea mai recentă victimă fiind Patriarhul Daniel, căruia i s-a scos de la naftalină un presupus dosar de colaborator.
“Marţi, 27 octombrie 2020, în cuvântul rostit la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală, Patriarhul Daniel a luat atitudine faţă de şicanele făcute de regimul Iohannis credincioşilor ortodocşi prin interzicerea participării celor din ţară la pelerinajul de la Moaştele Sfintei Parascheva şi la pelerinajul de la Moaştele Sfîntului Cuvios Dimitrie cel nou :
„În toamna anului 1989, cu prilejul hramului Sfântului Dimitrie cel Nou, în 27 octombrie autorităţile comuniste au interzis închinarea la sfintele moaşte. (…) Această umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost răsplătită în sensul că peste câteva luni regimul comunist a căzut. (…) Dumnezeu nu se lasă batjocorit! El este îndelung răbdător, dar este şi drept.”
Nu sînt un admirator al Patriarhului Daniel. Am avut serioase obiecţii faţă de încercările sale de a face din BOR o instituţie prea eficientă financiar. Nu am fost niciodată în pelerinaj la sfintele moaşte. Nu sînt un credincios habotnic. Cred în învăţătura lui Cristos:
„Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”.
Ştiu însă că învăţătura asta se referă la datoria Bisericii Ortodoxe de a îndemna creştinii să respecte regulile şi legile Statului, Cezarul de azi al societăţii. Asta nu înseamnă că Biserica trebuie să tacă în clipa în care Cezarul, Statul hăituieşte pe credincioşi. Cele două pelerinaje, cel de la Iaşi şi cel de la Bucureşti, au fost cele mai importante evenimente ale lui 2020 pentru Biserica Ortodoxă. Cezarul, adică preşedintele Klaus Iohannis, pledează pentru ţinerea alegerilor pe 6 decembrie 2020 cu orice preţ, chiar şi cu preţul unui număr uriaş de morţi, motivînd că Democraţia are un preţ. Fireşte, dincolo de acest motiv expus public se ascunde ambiţia lui Klaus Iohannis de a pune mîna pe puterea absolută prin adăugarea la Guvernul Meu, la SRI-ul Meu, la Parchetul Meu şi a Parlamentului Meu. Cu o majoritate absolută a PNL pentru care lucrează din greu Sistemul instituţiilor de forţă, de fapt, camarila de generali corupţi oploşită pe lîngă Cotroceni, Klaus Iohannis vrea să schimbe Constituţia astfel încît el să mai poată obţine încă două mandate de preşedinte. Îi place la nebunie cuibuşorul de la Cotroceni şi vrea să stea în el pînă în 2034. Încă paisprezece ani de acum încolo. Noi însă îl vom crede pe cuvînt pe Klaus Iohannis, ba mai mult vom fi de acord că Democraţia are un preţ. Da, dar şi Credinţa are un preţ. De ce ar putea Cezarul să ţină alegeri în vremuri de Pandemie, socotind că acesta e cel mai important eveniment al Democraţiei, iar Biserica Ortodoxă Română n-ar putea ţine pelerinajele anuale, cele mai importante evenimente ale credincioşilor din România? N-are şi credinţa un preţ? De ce să-l aibă doar democraţia. O simplă privire asupra activităţii de la instalare ne arată că Patriarhul Daniel a dat Cezarului ce-i al Cezarului, nu de puţine ori mai mult decît lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. În ultima vreme, Patriarhul a părăsit amabilitatea excesivă faţă de Cezar şi a început să critice atitudinea Regimului Iohannis faţă de BOR.
Cum se explică această schimbare la faţă?
Foarte simplu.
Încă de la interzicerea de către Stat a sărbătorii Paştelui, decizie luată cu de la sine putere, clerul, credincioşii au început să se uite strîmb la Patriarhul care părea că abdicase de la misiunea sa de Păstor al Turmei. Au venit interzicerile de la pelerinaje, secvenţele cu jandarmi îmbrîncind credincioşii la Iaşi. Toate măsurile împotriva celor două mari evenimente ale Credinţei, echivalente cu alegerile locale şi parlamentare pentru Democraţie, au revoltat pe credincioşi. Mai ales pentru că aceste măsuri au fost luate de regim fără un minim dialog cu Biserica, într-un stil arogant, tipic de altfel regimului Iohannis. Oricît de mult ar fi fost tentat Patriarhul Daniel să dea Cezarului ce-i al Cezarului poziţia sa de supunere la toate şicanările credincioşilor de către Stat risca să-i submineze postura de Păstor. Aşa s-a ivit declaraţia de marţi.
Într-o ţară majoritar ortodoxă, în care BOR e una dintre cele mai respectate instituţii de către români, n-ar fi trebuit să se ajungă la acest conflict între Stat şi BOR. Responsabilitatea principală e a Cezarului, a Statului, care a tratat BOR cu aroganţa specifică regimului Iohannis, aroganţa cu care sînt tratate multe alte instituţii ale ţării, de la Avocatul Poporului, pînă la Curtea Constituţională. Dacă s-a ajuns la aceste momente de maximă tensiune întruchipat de declaraţia Patriarhului, ar fi fost normal ca regimul să intre rapid în dialog cu BOR, pentru a încerca să readucă relaţia Stat- Biserică în hotarele colaborării de pînă acum. Ce a făcut regimul Iohannis ? Prin intermediul CNSAS regimul a reacţionat pedepsitor, agitînd un aşa zis dosar de colaborator al Patriarhului.
Încă din 10 mai 2019, cînd a apărut informaţia că Traian Băsescu a fost trimis în judecată de CNSAS sub acuzaţia de a fi făcut, în ipostaza de informator, Poliţie politică, atrăgeam atenţia, sub titlul Dosarul Traian Băsescu – O lucrătură a Serviciilor lui Klaus Iohannis prin intermediul CNSAS, că în perioada următoare instrumentul de pedepsire de către regimul Iohannis a celor care cuteză să-l supere pe Preşedinte va fi CNSAS. În postdecembrism – scriam, stârnit de cazul Traian Băsescu – au fost folosite pe rînd pentru treburile murdare ale Preşedinţilor, Agenţia Naţională de Integritate, DNA, Parchetul general. Cum însă aceste instrumente s-au uzat de a lungul timpului, mai nou e folosit ca bulan de croire pe spinare a celor care-l supără pe Măritul Padişah, CNSAS. Conducerea a fost numită de Liviu Dragnea. Da, dar chiar în clipa cînd a fost numită, ea nu aparţinea PSD, ci Serviciilor. În multe alte articole am dezvăluit mecanismele Operaţiunii în care SRI foloseşte CNSAS pentru a pune la punct pe cei ce sînt nesuferiţi Stăpînului de la Cotroceni. Prin intermediul unui angajat al CNSAS, Mădălin Hodor, plasat aici cu misiune precisă, se descoperă în arhive, vezi Doamne! documente despre care nimeni nu ştia că există. Aceste documente sînt invocate de Mădălin Hodor în săptămînalul SRI Newsweek, condus de Sabin Orcan, singurul director de publicaţie fără studii, promovat în funcţie după formula promovării pe vremuri a celor fără carte, dar cu origine sănătoasă. Televiziunile din reţeaua SRI, precum Realitatea Plus, B1Tv, preiau dezvăluirile funcţionarului CNSAS şi le prezintă ca adevăruri absolute. Aşa s-a întîmplat prima oară cu Traian Băsescu. Lui Traian Băsescu i-a urmat Mugur Isărescu. În aceste zile victima e Patriarhul Daniel. E mai mult decît semnificativ pentru felul în care lucrează Sistemul faptul că dezvăluirea a apărut a doua zi după ce Patriarhul s-a încruntat la regimul Iohannis. Altădată se lucra mai cu perdea. Acum se lucrează otova, să ia aminte şi alţii că vor păţi la fel dacă nu stau în banca lor. Vor urma şi alţii, pentru că instituţia numită CNSAS nu s-a uzat precum celelalte în materie de diversiuni. Avîntul SRI în folosirea CNSAS pentru treburi murdare ar fi fost stopat cu doi ani în urmă dacă faimoasa Comisie de control a SRI din parlament l-ar fi convocat pe Eduard Hellvig pentru a răspunde la o singură întrebare :
Cum se face că, deşi SRI susţine de ani întregi că a dat CNSAS toate documentele privind Securitatea, documente pe baza cărora Traian Băsescu, Mugur Isărescu, Patriarhul Daniel au primit dovezi de necolaborare cu Securitatea, CNSAS invocă apariţia în arhivele sale a unor noi documente prin trimiterea acestora de către SRI?”