Să nu ne mâhnim de zilele ce se apropie! Să fim veseli în ele, așa cum se cuvine sfinților. Cel trist nu primește cunună, iar cel care suspină nu biruie. Nu te întrista când ți se poartă de grijă! E o nebunie să nu te bucuri de sănătatea sufletului și să te mâhnești de schimbarea mâncărurilor, lăsând să se înțeleagă că-ți face mai multă bucurie plăcerea stomacului decât purtarea de grijă a sufletului. Săturarea mărginește plăcerea numai la pântece; postul, însă, urcă folosul la suflet. Bucură-te, că ți s-a dat de Doctor un leac ce ucide păcatul. După cum viermii, care se înmulțesc în pântecele copiilor, sunt distruși cu doctorii foarte amare, tot așa și postul, când pătrunde în suflet, omoară păcatul ascuns în adânc.
„Unge-ți capul tău și spală-ți fața ta!” (Matei 6, 17)
Nu-ți ascunde deci fața! Ceea ce ești, aceea arată-te! Nu lua înfățișare tristă, căutând să fii slăvit pentru că pari înfrânat. Facerea de bine trâmbițată n-are folos, iar postul dat în vileag n-are câștig. Că faptele bune, făcute numai pentru a fi văzute de oameni, nu-și duc roadele în veacul de apoi, ci iau sfârșit odată cu laudele lumii. Aleargă, așadar, cu bucurie la darul postului! Postul e un dar din bătrâni. Nu s-a învechit, nici n-a îmbătrânit! E totdeauna nou, e veșnic în floare.
Postul nu-i descoperire nouă. E un odor strămoșesc. Și e vrednic de respect tot ce e vechi. Respectă deci căruntețea postului! Are aceeași vârstă ca și omenirea. Legea postului a fost dată în paradis.
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări