Centrul pentru Controlul Bolilor Infecțioase (CDC) a revizuit, în 24 august, protocolul pentru testarea de diagnostic pentru COVID-19, cu două modificări care i-au pus pe jar pe profesioniștii din domeniu. Mai întâi, nu mai este recomandată o strategie bazată pe testare pentru a determina când un individ cu o infecție COVID-19 nu mai este infecțios și mai apoi, persoanele sanatoase, asimptomatice, nu vor mai fi testate decât dacă au fost în contact (mai puțin de 1,8 metri) cu o persoană infectată cu Covid-19 timp de cel puțin 15 minute. Excepție de la această nouă regulă o fac persoanele vulnerabile, la recomandarea medicului.
Prestigioasa revistă Nature scrie că în SUA se speculează că, deoarece pandemia este taxată politic, datele care descriu situația sunt păzite îndeaproape de oficialii din administrația președintelui Donald Trump. Cercetătorii spun că investigațiile publicate în jurnalele CDC „Morbidity and Mortality Week Rapports” au fost detaliate, dar sunt postate online mult timp după ce ar putea influența rezultatele. De exemplu, la 31 iulie, CDC a raportat că 260 de membri ai personalului și copiii de la o tabără din Georgia au fost infectați cu mai mult de o lună mai devreme. Samuel Groseclose, un specialist în sănătate publică care s-a retras din CDC în 2018, sugerează că rapoartele sunt supuse unei cantități neobișnuite de revizuire în cadrul agenției și, probabil, agenția sa mamă, Departamentul Sănătății pentru Sănătate și Servicii Umane (HHS).
Cercetătorii au spus că CDC a fost îndepărtat de proces, în iulie, când administrația Trump a anunțat că datele privind cazurile COVID-19 și spitalizările vor fi deturnate de la agenție și tratate în schimb de un nou sistem lansat la HHS, al cărui șef raportează direct la presedintele. Până în prezent, statisticile HHS au rămas cu până la o săptămână în urmă cu raportarea datelor și include informații doar despre numărul de cazuri și capacitatea spitalului, mai degrabă decât detalii precum localizarea focarelor. Un purtător de cuvânt al HHS spune că noul sistem eficientizează raportarea de la 6.000 de spitale din țară.
Însă Georges Benjamin, directorul executiv al Asociației Americane de Sănătate Publică (APHA) din Washington DC, spune că, în loc să simplifice colectarea datelor, schimbarea a încurcat colectarea datelor. Unii administratori ai spitalului sunt acum confuzi cu privire la ce agenții trebuie să raporteze, spune el. El a fost frustrat, de asemenea, pentru că s-ar fi putut folosi mai bine 10 milioane de dolari SUA cheltuiți în sistemul HHS pentru îmbunătățirea gestionării datelor de sănătate publică la CDC și la serviciile de sănătate cu care colaborează în toată țara. Acest sistem învechit ar fi cedat sub presiunea a 5,7 milioane de cazuri COVID-19 din Statele Unite.
Benjamin observă că multe departamente de sănătate partajează încă date prin fax, ceea ce consumă mai mult timp decât metodele digitale. Lipsa de fonduri înseamnă, de asemenea, că personalul supraîncărcat nu are suficient timp pentru a analiza datele pe care le are. APHA și alte organizații științifice au solicitat de mult timp resurse pentru îmbunătățirea supravegherii datelor în sistemul de sănătate publică din SUA. Într-un raport publicat în septembrie anul trecut, epidemiologii de sănătate publică au descris sistemul actual ca fiind lent, manual și pe bază de hârtie.
„Am cerut bani de-a lungul anilor pentru a construi o autostradă de informații solidă, astfel încât să putem colecta rapid date și să le împărtășim cu oamenii care au nevoie în timp util”, spune Benjamin. „Dar nu am obținut niciodată ceea ce aveam nevoie.”
Vai de date
Nature scrie că această îndelungată neglijare a fost exacerbată de lipsa conducerii naționale în timpul pandemiei. Nu există cerințe la nivel național pentru informațiile pe care spitalele și laboratoarele de testare trebuie să le raporteze departamentelor de sănătate. Ranu Dhillon, un specialist în reacții la epidemii la Harvard Medical School din Boston, Massachusetts, care tratează în prezent persoanele infectate cu COVID-19 din Vallejo, California, spune că nici departamentul local de sănătate și nici CDC nu îi spun să raporteze unde ar fi putut fi expuși pacienții săi la coronavirus. El înregistrează aceste date în registrele de sănătate în mod voluntar, dar nu este sigur dacă serviciul de sănătate de stat sau local folosește informațiile, ceea ce îl deranjează. El a lucrat la răspunsul Ebola în Guineea în timpul focarului din 2015 și spune că autoritățile de acolo au colectat date despre modul în care oamenii au fost infectați cu virusul Ebola, pentru a reduce răspândirea acestuia. „Aceste informații cruciale ne-ar ajuta să reducem transmisia în continuare” pentru COVID-19, spune el. „Este o nebunie că nu o colectăm.”
Amy Lockwood, specialist în sănătate publică care a părăsit departamentul de sănătate din San Francisco, California, la începutul acestui an, spune că multe departamente ar dori astfel de date, dar se străduiesc să le scoată din spitale sau laboratoarele care procesează teste. Ea spune că unii furnizori de teste nu colectează informații precum ocupația unei persoane, deoarece se tem că punerea unor astfel de întrebări îi va determina pe oameni să refuze să fie testați. Între timp, unele spitale înregistrează aceste informații, dar nu le transmit laboratorului de analiză unde sunt testate probele. Deci, atunci când laboratorul împărtășește un caz cu un departament de sănătate, raportul nu conține aceste detalii. „A avea un sistem fragmentat de îngrijire a sănătății ne împiedică să înțelegem ce se întâmplă cu COVID”, spune Lockwood.
Epidemiologii din universități ar dori să ajute departamentele de sănătate de stat și locale supraîncărcate ți să analizeze orice date au, astfel încât să îi poată ajuta pe oficiali să direcționeze un răspuns eficient la coronavirus. De obicei, departamentele de sănătate împărtășesc datele privind supravegherea bolilor cu cercetătorii la cerere. Dar în timpul pandemiei COVID-19, epidemiologilor li s-a refuzat accesul. De exemplu, Steffanie Strathdee, un epidemiolog HIV la Universitatea din California, San Diego, solicită adesea date despre caz, defalcate în funcție de parametri precum localitatea, rasa și calea de expunere probabilă, cum ar fi consumul de droguri intravenoase. „Supravegherea este făcută și este transparentă, iar la asta ne-am obișnuit”, spune ea. „Numai pentru această epidemie, lucrurile s-au schimbat.”
În această pandemie, Strathdee și alți epidemiologi au solicitat date COVID-19 anonimizate de la departamentul de sănătate din California. E-mailurile văzute de Nature arată că solicitările cercetătorilor au avut în vedere nevoia de confidențialitate individuală cu măsuri, cum ar fi solicitarea statului pentru intervale de vârstă în loc de vârste exacte. Dar cererea a fost respinsă – ceva care nu i se întâmplase niciodată lui Strathdee. Directorul departamentului, Mark Ghaly, a explicat într-un e-mail din 3 iulie că eliberarea informațiilor din înregistrările oamenilor ar „necesita o analiză atentă și consumatoare de timp a fiecărei înregistrări pentru a determina ce câmpuri de date pot fi făcute publice din fiecare raport individual”.
În plus, Statele Unite produc puține informații prin urmărirea contactelor, o procedură care are puterea de a identifica un focar și a modului în care se deplasează, precum și de a semnala persoanele care trebuie să fie puse în carantină. Datorită urmăririi contactelor, raportul zilnic al Singapore de la 25 august a putut spune că 94% din noile cazuri au fost confirmate în cămine, că noii infectați sunt leați de cazuri cunoscute și că majoritatea cazurilor noi au apărut la persoane deja în carantină. În schimb, departamentul de sănătate pentru Washington DC a raportat săptămâna trecută că doar aproximativ 5% din cazurile noi din oraș au fost legate de persoane identificate anterior ca fiind infectate.
Fără informații actualizate și fiabile despre cine este infectat, de ce și unde, oamenii de știință, factorii de decizie americani și publicul trebuie să se bazeze în schimb pe rapoarte media și eforturi independente pentru consolidarea datelor, cum ar fi Proiectul de urmărire COVID din revista The Atlantic și COVID-19 Tabloul de bord compilat de cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, Maryland. Dar primul nu este cuprinzător sau universal de încredere, iar cel de-al doilea nu detaliază unde se întâmplă transmisia. Există o nevoie urgentă de astfel de informații, spune Caitlin Rivers, un epidemiolog la Johns Hopkins, deoarece oamenii se întorc la muncă, la socializare și la școli. Asta înseamnă că intervențiile precis adaptate sunt mai importante ca niciodată. „Nu este suficient să le spui oamenilor să fie precauți.”
Sursa foto: Nature