- Sorin Roșca Stănescu
Tulpina e mai puternică decât premierul. Chiar înainte de a avea certitudinea că a intrat pe teritoriul României. Pentru acest stat, dar și pentru Klaus Iohannis, care se întâmplă să-l reprezinte, desigur, în mod constituțional, epidemia de coronavirus schimbă în mod decisiv datele problemei. Respectiv jocul politic. Planurile frontului anti-PSD, un front subțiat pe zi ce trece, sunt date peste cap. Coronavirusul și perspectiva unei epidemii nu le mai permit forțelor politice să-și asume răspunderea angajării în spirala alegerilor anticipate. Ele impun un Guvern stabil. Și, prin urmare, suprimarea lui Ludovic Orban. Va fi prima victimă din România a coronavirusului.
Ludovic Orban urmează să fie abandonat. Iar Klaus Iohannis, îngenuncheat și determinat să renunțe la cerbicia sa legată de forțarea alegerilor anticipate. Sau, cine știe, după cum ne sugerează anumite surse bine informate din anturajul peședintelui, acestuia abia îi vine apa la moară. Soarta îi pune pe tavă cea mai onorabilă soluție de a scăpa de Ludovic Orban. Cine va fi viitorul premier?
Am pus abrupt întrebarea de mai sus, anticipând cumva concluziile unui raționament simplu. Astăzi, Curtea Constituțională se va pronunța într-o chestiune cardinală. Tocmai în acest scop, PSD trage de timp și nu face cvorum în Parlament, astfel încât să nu fie tranșată încă problema Guvernului Orban 2. Nici într-un sens, nici în alt sens. Curtea Constituțională se pronunță asupra existenței sau inexistenței unui conflict interinstituțional. Avea sau nu avea dreptul președintele Klaus Iohannis să-l desemneze pe Ludovic Orban pentru funcția de premier, la scurt timp după ce acesta a fost demis de Parlament? În trecut, CCR s-a pronunțat tranșant legat de soarta candidaților de miniștri cu aviz negativ în Parlamentul României. A concluzionat că aceștia trebuie retrași, urmând ca în locul lor să fie desemnate alte persoane. Prin extrapolare, PSD a tras concluzia că și un premier demis de către Parlament are același traseu. Urmează să fie retras de președinte, iar în locul lui să fie desemnată o altă persoană. Este posibil și chiar plauzibil ca CCR să meargă pe această logică. În plus, mai există un conflict interinstituțional, care și el ar urma să fie tranșat mai devreme sau mai târziu, tot la CCR, generat de faptul că după căderea Guvernului Orban, PSD a demonstrat că dispune de o majoritate parlamentară, iar această majoritate parlamentară s-a prezentat în fața sa cu o propunere de premier, propunere pe care Klaus Iohannis a ignorat-o cu desăvârșire. Până una alta însă, un element total străin luptei politice intervine în forță și tranșează lucrurile.
România nu poate evita, oricâte măsuri ar fi luate, epidemia cu coronavirus. Momentul crucial, dovada că așa stau lucrurile și nu altfel, este asaltul coronavirusului asupra Italiei. Un stat în care trăiesc milioane de români. Mulți dintre aceștia fac naveta. Mișcarea de du-te vino a românilor din Italia nu poate fi interzisă. Dacă Italia este primul stat din Uniunea Europeană atacat major de coronavirus, nu este deloc exclus ca următoarea țintă relevantă să fie România. Viteza de contaminare este înspăimânătoare, în condițiile în care totuși mortalitatea nu este procentual prea ridicată. Dar fapt e că Executivul de la București, pentru a face față acestei provocări, va trebui să fie suficient de puternic, suficient de bine susținut politic, pentru a putea interveni cu energia necesară. Și a face față totodată și provocărilor de natură economică. Este exclus ca în aceste condiții România să continue să fie condusă de la Palatul Victoria de un Guvern cu atribuții limitate, cum este în prezent Guvernul Orban 2, care este și demis și interimar și desemnat, dar aproape în totalitate castrat. Și cum ar putea fi, după ce acesta cade în Parlament, un eventual Guvern Orban 3.
În consecință, președintele Klaus Iohannis trebuie să caute o altă soluție. Sau, dacă nu o caută domnia sa, să accepte ceea ce-i propune o majoritate parlamentară. Și anume instalarea la Palatul Victoria a unui Guvern susținut politic. Fie de către majoritatea parlametară creată în jurul PSD și confirmată cu ocazia ultimelor consultări de la Cotroceni, fie de o altă majoritate parlamentară, pe care, cu bună credință de această dată și fără obiective pur politicianiste, președintele României însuși se va strădui să o creeze.
Se prefigurează deci scoaterea rapidă din joc a lui Ludovic Orban, care ulterior își va pierde și poziția de președinte PNL, și introducerea pe teren a unui nou nume de premier. Acesta poate fi un liberal, poate fi un membru al altul partid politic sau poate fi un personaj neutru politic. Noul premier și noul său Guvern, indiferent cum va fi el alcătuit, va avea rolul de a asigura interimatul până la alegerile parlamentare, adică până la sfârșitul anului și misiunea extrem de dificilă de a gestiona consecințele crizei politice, concretizate până în acest moment într-o criză financiară, ce ar putea degenera într-o criză economică și socială, și, de asemenea, de a lua măsurile care se impun pentru combaterea efectelor unei epidemii de coronavirus. Nu sunt deloc sarcini ușoare, mai ales pentru un Guvern de tranziție, fie politic fie de uniune națională, și tocmai de aceea noul Executiv trebuie să fie expresia unei puternice și cvasi-unanime voințe politice.
Abia de aici încolo, după ce Ludovic Orban va fi suprimat, putem vedea ce este mai avantajos pentru România și nu pentru unul sau altul dintre grupurile de interese de la vârful politicii. Un prim-ministru împrumutat din Armată și reîmprumutat de la vârful Minsterului Apărării Naționale? Nu ne aflăm totuși în stare de război. Dar dacă definim acest moment ca unul de război, atunci războiul este mai degrabă de ordin economic și medical. Ceea ce reclamă la vârful Palatului Victoria un depanator financiaro-economic, împrumutat eventual de Banca Națională a României, sau un depanator din domeniul medicinei de urgență, cum ar fi de pildă Raed Arafat. În jurul acestora ar putea fi construit pe termen scurt un consens național. Dar poate fi și un Guvern politic, cu un premier propus de noua majoritate parlamentară creată în jurul PSD. Sau, la limită, ar putea fi în anumite condiții acceptat chiar și un Guvern minoritar, un Guvern PNL-USR-PMP, cu un prim-ministru acceptat și de celelalte partide din opoziție. Această formulă însă nu va beneficia de o voință politică suficient de susținută pe toată perioada mandatului limitat ca timp.
Concluzia mea este că coronavirusul pune capăt carierei politice la vârf a lui Ludovic Orban și îi dezleagă mâinile lui Klaus Iohannis, pentru a identifica și a susține o soluție viabilă mai puțin intruzivă politic și mai puțin agresivă față de populația României, deja traumatizată de primele consecințe ale crizei politice.