Comisia Europeană a lansat marți un plan de acțiune pentru sectorul siderurgic din UE, cu scopul de a opri declinul cererii de oțel și de a pune bazele competitivității, prin încurajarea inovării și prin asigurarea creșterii și a locurilor de muncă.
Acesta este primul plan de acțiune după 1977 – Planul Davignon.
”Comisia propune să susțină cererea pentru oțelul produs în UE atât în interior cât și în afară, asigurându-se că producătorii de oțel din UE au condiții corecte de acces către piețe terțe și că nu sunt victime ale practicilor comerciale incorecte. CE se angajează, de asemenea, să scadă costurile pentru industrie, inclusiv pe acelea care derivă din legislația UE”, se arată într-un comunicat de la Bruxelles.
Antonio Tajani, vice-președinte al CE și comisar pentru Industrie, a declarat că industria oțelului din UE își poate păstra avantajul global, prin produse inovative și forța sa tradițională.
”Cu mesajul de astăzi pentru renașterea siderurgiei, trimitem un semnal clar către industrie că este un sector de importanță strategică pentru Europa și un potențial motor de creștere. UE are nevoie mai mult ca oricând de economia sa reală pentru revenirea economică. Vrem ca industria să aibă o contribuție de 20% la PIB până în 2020”, a afirmat Tajani.
Siderurgia din UE este lovită simultan de cererea scăzută, de supra-capacitatea de producție la nivel mondial, de prețurile mari la energie și de costurile necesare pentru a se adapta la cerințele de mediu.
Cererea de oțel din Europa este acum cu 27% mai mică decât înainte de criza economică, iar numărul de angajați a scăzut cu 10%.
UE are în prezent o producție anuală de oțel de 177 de milioane de tone, fiind al doilea producător mondial. Asta înseamnă 11% din producția mondială, un număr de 360.000 de angajați în 23 din cele 27 de state membre și o cifră de afaceri de 170 de miliarde de euro.
În 2012, România a avut o producție de 3 milioane de tone de oțel. În 1989, producția a fost de 5 milioane de euro.
Potrivit OECD, cererea mondială de oțel va crește la 2,3 miliarde de tone până în 2025, în special datorită construcțiilor, transportului și industriei de mașini din statele emergente.
Planul de Acțiune cuprinde șase zone de acțiune:
1. Crearea unui cadru corect de reglementare.
2. Creșterea cererii pentru oțel.
3. Un mediu competițional corect în ceea ce privește accesul la materii prime și comerț.
4. Politici de eficientizare pentru energie, climat și resurse, pentru a crește competitivitatea.
5. Creșterea inovării.
6. Facilitarea procesului de restructurare și rezolvarea problemei competențelor pentru resursele umane.
Comisia le cere statelor membre să evalueze impactul măsurilor interne asupra prețului energiei – cum ar fi impozitele, taxele de rețea, tarifele și mecanismele de sprijin pentru regenerabile – și să ia deciziile potrivite pentru reducerea prețului energiei.
Guvernul de la București a decis deja reducerea subvențiilor pentru producătorii de energie regenerabilă, care au dus la creșteri ale prețului curentului electric pentru industrie și pentru populație.
Vlad Bârleanu
foto: telegraph.co.uk