„Fericirea are ochii tăi/Luminat de dragoste mereu/ Ochii mi-au dăruit/Cerul lor infinit/Pentru inima mea.” Așa cânta Mihaela Runceanu la specatcolele ei, cu sălile pline. S-au scurs 23 de ani de când a plecat dintre noi, în noaptea de 31 spre 1 noiembrie 1989. Vestea a îngrozit atunci toată țara. Evenimentul era cu atât mai grav, cu cât el se petrecea într-o Românie în care oamenii se considerau în siguranță, iar crimele, sinuciderile sau tâlhăriile nu erau aduse cu atâta poftă de „rating” pe prima pagină a gazetelor sau la televiziune.
Întrebări rămase fără răspuns…
De ziua ei, mormântul este plin de flori puse de cei care au iubit-o și apreciat-o. Părinții o plâng și nu-și găsesc liniștea nici azi, după atâția ani. Întrebările legate de moartea Mihaelei Runceanu nu au fost lămurite pe deplin nici până în ziua de azi, iar în jurul acestui subiect s-au născut, de-a lungul vemii, numeroase mituri și legende, exploatate mediatic pe toate tonurile posibile. Părinții din Buzău ai cântăreței au fost incluși în emisiuni de divertisment împreună cu criminalul, eliberat din pușcărie după 17 ani și devenit un soi de vedetă, la rândul lui. A fost incriminată securitatea, pentru că tot e o instituție „oficial” moartă și, dacă e așa, se poate pune și această crimă în cârca ei, fără probleme. Cine ar răspunde în locui ei? Încă există voci care susțin că moartea Mihaelei a fost „un asasinat la comandă”. La mai bine de două decenii de la această dramă se vorbește despre un grup disident, care ar fi funcționat în jurul Mihaelei Runceanu, adică oameni care erau împotriva regimului, care se adunau și discutau tot felul de lucruri. Securitatea ar fi aflat, (pentru că pe vremea aceea, într-un grup de 3 oameni, cel puțin unul era informator) și de aici s-a declanșat totul. Scenariul aduce cu cel al filmului „Vulpe Vânător”, după romanul Hertei Muller, însă cu efecte și mai tragice. Astfel, vedetei nu i s-a pregătit un „accident de mașină întâmplător”, ci ar fi fost montat un criminal odios, a cărui faptă să-i îngrozească cu adevărat pe români. Despre complicii lui Cosmin Ștefănescu, cel găsit vinovat de crimă, nu s-a aflat nimic. Sau dacă s-a aflat, gurile celor care știu ceva sunt mute. Ori pline cu pământ. Pare imposibil ca el să fi acționat singur, cărând atâtea obiecte din garsoniera victimei și nu se explică de ce ar fi vrut să vândă unor colegi de serviciu lucrurile sustrase, tocmai în zilele următoare, când miliția și procuratura desfășurau ancheta cel mai intens.
Omorâtă în ziua în care i-a apărut discul
În cartea lui Nicolae Peneș, „Un cântec ucis”, apărută în 1991 la editura Monteoru, autorul prezintă „Scrisoarea unei mame îndurerate către un procuror imaginar”, un strigăt de durere și de disperare al celei care, asemenea Vitoriei Lipan, a încercat să dezlege singură această enigmă cu multe semne de întrebare. „(…) Poate nu este lipsit de interes să vă spun că toată viața ei Mihaela a fost serios marcată de o gravă boală de piele, fapt pentru care și-a dus existența cu un regim alimentar foarte sever și cu ”n„ tratamente chinuitoare. Aspectul feței îi bara trecerea rampei la TV, de foarte milte ori fiind respinsă la filmări sau chiar dacă filma, nu intra pe post. Acest fapt o consuma enorm, dar, în același timp, o și îndârjea, muncind până la epuizare pentru perfecționarea tehnicii vocale, a emisiei, într-un cuvânt, a interpretării. (…) Să fie o simplă coincidență faptul că Mihaela a fost ucisă chiar în ziua în care i-a apărut discul? Discul vieții ei…(…) Vă spun ca să știți și dumneavoastră. Mihalea era permanent urmărită de acest grup (al angeliștilor, n.r.): la școală, la spectacole, acasă, stăteau ore întregi în așteptare – spune și Mariana, prietena Mihaelei.
Cosmin Ștefănescu, plătit pentru a ucide? 
Oare ce ocupație și mai ales ce interes aveau acești tineri ca să o urmărească pas cu pas pe Mihaela? Ea era permanent tracasată la telefon de aceste persoane, până cânt i-a chemat acasă, pentru a afla ce vor, în fond, de la ea…La aceasta discuție Gabi Eremia (un membru al grupului, n. r.) s-a pronunțat că „…tu nu trebuie să treci peste Angela Similea, că altfel eu, cu mâinile mele, te strâng de gât”, amenințare pe care Mihaela, din nefericire pentru ea, nu a luat-o în serios, considerând-o o simplă copilărie. (…) Domnule procuror, am convingerea că acest individ (Cosmin Ștefănescu, n. r.) a fost plătit ca să facă această crimă, că el nu a fost singur, că are un spate bine asigurat, din moment ce și-a luat totul asupra lui.” Iată și ce spune Nicolae Peneș, autorul cărții despre Mihaela Runceanu: „Acest material a fost redactat de mama Mihaelei Runceanu pentru a fi trimis Procuraturii Minicipiului București, care a anchetat cazul. Până la urmă el nu a mai fost expediat din motive pe care doamna Runceanu mi le-a spus, dar m-a rugat să nu le fac publice. I-am respectat dorința. Deși procurorul a devenit un personaj imaginar, îndoielile și semnele de întrebare sunt, din păcate, reale…”
Cântece care trăiesc
Deși au trecut mai bine de 2 decenii de la sfârșitul tragic al vedetei, la ora actuală există numeroase fancluburi și pagini pe Internet, grupuri de discuție și profiluri pe rețelele sociale ale Mihaelei Runceanu. Ionuț Trică, unul dintre inițiatorii proiectului http://www.mihaelarunceanu-ionut.blogspot.com/, deși nu a cunoscut-o personal pe cântăreață, ține să-i păstreze vie memoria. El a adunat, de-a lungul timpului, zeci de fotografii, articole apărute în presă și tot felul de alte materiale referitoare la artistă. O admiră și o iubește, considerând-o cea mai bună voce a muzicii uroare românești. Foarte interesant este că Mihaela Runceanu figurează și printre preferinețele tinerilor născuți după…1989. Într-o lume tot mai săracă în valori autentice, unde muzica ușoară românească este prea puțin promovată pe posturile de radio și televiziune, pierzând teren în fața noilor torente dance, house, hip-hop și chiar a manelelor, există destui care se regăsesc în melodiile Mihaelei Runceanu, ucisă acum 23 de ani. Cântece care trăiesc încă…
Dana Fodor Mateescu