Născut la Urbino într-o familie de artişti, Rafael Sanzio a fost unul dintre cei mai importanţi pictori ai perioadei renascentiste italiene. Pictorul blândeţii, al esteticii delicate şi echilibrate, de o armonie perfectă, artistul Rafael a stabilit codurile frumuseţii moderne.
Pe când îşi ajuta tatăl la realizarea unor lucrări în oraşul natal, şi-a descoperit talentul pentru pictură. Tatăl său, Giovanni di Santi, i-a intuit genialitatea şi l-a trimis în Perugia, la atelierul pictorului Perugino, cel mai bun pictor italian al acelor vremuri.
La vârsta de şaptesprezece ani, Rafael a primit cel dintâi angajament, acela de a picta panoul de altar al Bisericii Sfântul Augustin din Citta di Castello, cu tema “Încoronarea Preafericitului Nicolae din Tolentino”.
Mai târziu, „Madonele” pe care le-a realizat s-au bucurat de un real succes, prin combinaţia senzuală de culori, ce crea strălucire şi seninătate: “Madona cu pruncul şi Sfântul Ioan copil”, “Madona smerită” şi „Madonna della Sedia„.
Ulterior, a preluat conducerea lucrărilor de construcţie a Bazilicii Sfântul Petru, fiind în slujba Vaticanului, dar primea şi comenzi particulare, lucrând foarte multe portrete şi compunând teme religioase.
Pictorul s-a stins din viaţă în vinerea mare, iar pământul s-a cutremurat, producând fisuri Logiilor pictate de el la Vatican.
Roxana Mera