Pictoriță de referinţă în arta picturală mexicană, cu o operă extrem de originală, a reprezentat mai multe curente: simbolism, realism, suprarealism şi expresionism, cu puternice influențe ale artei indigenilor mexicani. Temele sale predilecte au fost autoportretele și durerea care a însoțit-o de-a lungul întregii sale vieți.
Mama artistei a fost pictorița, iar tatăl artist fotograf și pictor. A studiat, pregătindu-se pentru o carieră în medicină, dar destinul a îndreptat-o către pictură. După un accident auto, a început să se preocupe serios de pictură, făcând o adevărată pasiune. S-a angajat în partidul comunist, luptând pentru emanciparea femeilor din Mexic, afişându-şi libertatea de femeie modernă și bisexualitatea.
După multiple peregrinări între Mexic și America, încearcă să aibă copii, descoperă o legătură amoroasă între soţul său și sora sa preferată și se izolează într-un mic apartament. Cunoaște mulți artiști și, în mediul artistic al Parisului, da frâu liber sexualității sale ambivalente.
Divorțează, se recăsătoreşte, sănătatea i se şubrezeşte şi ajunge încorsetată în metal. Împotriva sfatului medicilor, pictează în continuare și militează pentru aspirațiile sale politice. Trăiește pentru a-și vedea prima expoziție în țara natală, la vernisajul căreia a fost adusă cu ambulanța de către soțul său și instalată în patul preferat, cu baldachin, apoi decedează.
R.M.