Sursa Zilei vă prezintă, astăzi, primul capitol al documentului desecretizat de CIA (Agenția Centrală de Informații a SUA) privind principiile manipulării la nivel politic și militar, așa cum au fost ele dezvoltate în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.
Este vorba despre Principiul Magruder referitor la exploatarea preconcepțiilor, iar, ca exemplu, documentul face trimitere la invazia Aliaților din Normandia, despre care Hitler credea că va avea loc în Pas de Calais.
Potrivit Principiului Magruder, în general, este mai ușor să-l faci pe adversar să mențină o credință preexistentă decât să-i prezinți dovezi conceptuale care să-i schimbe această credință. Astfel, ar putea fi mult mai fructuos să examinezi modul în care credințele existente ale adversarului pot fi transformate în mod avantajos decât să încerci să-i modifici punctele de vedere.
Poate că aplicarea cea mai elocventă a acestui principiu în manipularea militară se regăsește în cazul selectării locului invaziei și al planului de acoperire pentru invazia Aliaților din Ziua Z (D Day) în Normandia, se arată în documentul desecretizat. Este deja știut faptul că Hitler și cei mai mulți (dar nu toți) dintre consilierii săi militari de rang înalt au crezut că locul cel mai probabil pentru invazia Aliaților din Europa ar fi în regiunea Pas de Calais.
În plus, aliații erau conștienți de această credință a germanilor. Potrivit istoricului și scriitorului Cave Brown, „ei știau – de la Ultra (program de spionaj care decripta mesajele adversarilor) și, în special, din interceptarea convorbirilor lui Baron Oshima (ambasadorul japonez la Berlin) – ceea ce se aștepta Hitler ca aliații să facă. El s-a așteptat ca ei să aterizeze la Pas de Calais, pe care el l-a considerat punctul logic de atac”.
Într-adevăr, atât de puternică a fost această idee preconcepută a dictatorului nazist, încât, timp de mai multe zile după invazia din Normandia, „Hitler a rămas convins că invazia a fost doar o fentă al cărui scop a fost să-l păcălească în implementarea defensivei în mod greșit. Marina, de asemenea, a considerat terenul nefavorabil pentru aterizări pe scară largă. Pentru moment, el s-a așteptat ca asaltul decisiv să aibă loc în apropiere de Calais – el era sigur că inamicul, de asemenea, îi dovedește că el are dreptate. Pentru asta, în apropiere de Calais, el a amplasat încă din 1942 cel mai greu model de arme, ca să distrugă o flotă inamică”.
Aceasta prejudecată a stat la baza unui plan de manipulare elaborat, creat să consolideze această credință. Dacă, potrivit profesorului american Robert Jervis (autorul unor lucrări privind percepțiile greșite), „actorii tind să perceapă ceea ce se așteaptă”, atunci aceste așteptări furnizează o mai mare pârghie pentru un plan de manipulare – o formă de jujitsu mental. Un astfel de principiu, numit Principiul Magruder, conceput de psihologul germano-american Kurt Lewin, pare să fie bine apreciat de creatorii manipulărilor, și este în concordanță cu numeroase studii privind psihologia percepției.
Scriitorul David Mure, de exemplu, a reamintit că una din regulile inflexibile ale generalului de brigadă Dudley Clarke pentru dezvoltarea de planuri de acoperire a fost că „toate planurile de acoperire trebuie să se bazeze pe ceea ce inamicul însuși nu doar crede, ci chiar speră”. Clarke a fost unul dintre cei mai importanți arhitecți ai manipulării pentru britanici în Africa de Nord și Orientul Mijlociu și, după unii, cel mai bun planificator în manipulare din al doilea război mondial. Există dovezi istorice ample pentru a confirma eficacitatea Principiului Magruder, se arată în documentul CIA.
Emanuel Stan