Cheltuielile militare la nivel mondial au crescut anul trecut la un nivel record, în condiţiile în care războiul Rusiei din Ucraina a determinat în Europa cea mai mare creştere anuală a cheltuielilor de la sfârşitulRăzboiului Rece, în urmă cu trei decenii, a transmis luni SIPRI, un important grup de reflecţie care se ocupă de conflicte şi armament şi care are sediul la Stockholm, relatează Reuters şi AFP.
Cheltuielile militare mondiale au crescut cu 3,7% în termeni reali în 2022, ajungând la 2.240 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă 2,2% din PIB-ul global, a precizat Institutul Internaţional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI) într-un comunicat. Este al optulea an consecutiv de creştere a cheltuielilor militare la nivel global.
Însă invazia Rusiei în Ucraina, care a început în februarie anul trecut, după ani de tensiuni crescânde, a determinat ţările europene să se grăbească să îşi consolideze apărarea. Cheltuielile militare europene au crescut cu 13% anul trecut, în primul rând din cauza cheltuielilor militare făcute de Rusia şi Ucraina, dar multe ţări de pe continent şi-au mărit bugetele militare şi au planificat mai multe achizţii, pe fondul tensiunilor crescânde.
„Ne putem aştepta în mod rezonabil ca cheltuielile militare din Europa Centrală şi de Vest să continue să crească în anii următori”, spune Diego Lopes da Silva, cercetător principal al SIPRI.
La nivel global, aceste cheltuieli militare „sunt determinate de războiul din Ucraina, dar şi de tensiunile nerezolvate şi în creştere din Asia de Est” între China, pe de o parte, şi Statele Unite şi aliaţii lor asiatici, pe de altă parte, a declarat pentru AFP cercetătorul Nan Tian, unul dintre coautorii studiului.
Cheltuielile militare ale Ucrainei au crescut cu 640% în 2022, ajungând la 44 de miliarde de dolari – o treime din PIB-ul său, cea mai mare creştere anuală înregistrată vreodată în datele SIPRI, care ţine statistici din 1949. Acest total nu include sumele uriaşe reprezentate de ajutorul militar financiar oferit de Occident, scrie news.ro.
SIPRI a estimat că ajutorul militar acordat Ucrainei de către Statele Unite a reprezentat 2,3% din totalul cheltuielilor militare americane în 2022.
Deşi Statele Unite au fost de departe ţara care a cheltuit cel mai mult pe apărare, cheltuielile sale globale au crescut nesemnficativ în termeni reali.
Între timp, cheltuielile militare ale Rusiei au crescut cu aproximativ 9,2%, deşi SIPRI atenţionează că cifrele sunt „foarte nesigure, având în vedere opacitatea tot mai mare a autorităţilor financiare” de când a început războiul din Ucraina.
„Diferenţa dintre planurile bugetare ale Rusiei şi cheltuielile sale militare efective în 2022 sugerează că invazia Ucrainei a costat Rusia mult mai mult decât a anticipat”, a declarat Lucie Beraud-Sudreau, director al programului SIPRI pentru cheltuieli militare şi producţia de armament.
În ceea ce priveşte cheltuielile europene, care au ajuns la 480 de miliarde de dolari în 2022, ele au crescut deja cu mai mult de o treime în zece ani, iar tendinţa ar urma să continue să se accelereze în următorul deceniu. Este posibil să vedem niveluri de creştere similare cu cele din 2022 timp de mai mulţi ani, spun cercetătorii Sipri.
După ce au scăzut considerabil în anii 1990, cheltuielile militare globale au crescut începând cu anii 2000. Ele au fost determinate iniţial de investiţiile majore ale Chinei în armata sa, apoi de reluarea tensiunilor cu Rusia după anexarea Crimeei în 2014.
Topul țărilor care cheltuie cel mai mult pe armată
China investeşte masiv în forţele sale navale, pentru a-şi spori raza de acţiune până în Taiwan şi dincolo de Marea Chinei de Sud. De cealaltă parte, Japonia, dar şi Indonezia, Malaezia, Vietnamul şi Australia încearcă să ţină pasul.
Cheltuielile SUA au reprezentat anul trecut 39% din cheltuielile globale. Împreună cu China, care este pe locul 2 (13%), ele reprezintă mai mult de jumătate din investiţiile militare mondiale.
Rusia (3,9%), India (3,6%) şi Arabia Saudită (3,3%) sunt la mare distanţă.
Regatul Unit este principalul donator european în materie de apărare, pe locul şase (3,1% din totalul mondial), înaintea Germaniei (2,5%) şi a Franţei (2,4%) – cifre care includ donaţiile către Ucraina.
În Europa, ţări precum Polonia, Olanda şi Suedia se numără printre cele care şi-au crescut cel mai mult investiţiile militare în ultimul deceniu.
Armele moderne, dar foarte costisitoare, precum avionul de luptă american F-35, explică unele dintre salturile acestor cheltuieli, aşa cum este cazul Finlandei, care a achiziţionat 64 de aeronave anul trecut.
Luna trecută, un alt raport SIPRI a arătat că importurile de arme în Europa aproape că s-au dublat (+93%) până în 2022, impulsionate de livrările masive către Ucraina, care a devenit a treia destinaţie mondială.
Situația României
Potrivit SIPRI, cheltuielile militare ale României s-au ridicat în 2022 la 5,2 miliarde de dolari, reprezentând 1,7 la sută din PIB, ceea ce reprezintă o scădere cu 2,6 la sută faţă de anul precent.
În perioada 2013 – 2022, cheltuielile militare ale României au crescut însă cu 124 la sută, arată datele SIPRI.
România se numără, însă, în intervalul 2021-2022, printre ţările cu cheltuieli militare modeste în Europa. Spre comparaţie, Polonia a cheltuit 16,6 miliarde de dolari, reprezentând 2,4 la sută din PIB, însă cheltuielile militare ale Poloniei, în intervalul 2013-2022 au crescut cu doar 11 la sută.
Doar şapte din 30 de aliaţi au îndeplinit în 2022 obiectivul NATO de a avea cheltuielile militare la 2% din PIB în 2022, cu o ţară mai puţin decât în 2021, înainte de invazia Rusiei în Ucraina, a arătat luna trecută şeful alianţei, Jens Stoltenberg, care a îndemnat statele membre să-şi crească mai rapid investiţiile în apărare.
Raportul NATO preciza că unii aliaţi (România, Polonia, Lituania, Letonia) au legi naţionale sau acorduri politice care prevăd ca 2% din PIB să fie cheltuit anual pentru apărare. Bugetele de apărare ale acestor aliaţi s-au bazat pe datele disponibile privind PIB-ul la momentul întocmirii lor, dar între timp PIB-ul real al unor ţări a crescut şi de aici provine diferenţa, ceea ce este şi cazul României.
Adina Silav