La șase luni după ce Ucraina a lansat contraofensiva de vară pentru a recupera teritoriul ocupat de Rusia în estul țării, forțele Kievului au făcut puține progrese în fața defensivei rusești. Este posibil să asistăm la un nou impas de iarnă sau la un nou atac al rușilor pentru a cuceri mai multe teritorii. În acest context, Reuters a evaluat principalii factori care au dus la blocarea forțelor ucrainene:
- Ucraina și-a extins atacurile pe toată lungimea frontului.
Obiectivul principal al contraofensivei a fost de a rupe legătura terestră dintre Rusia continentală și Crimeea. Rusia se bazează pe această rută pentru a duce trupe și muniții. Consilierii militari occidentali, în special cei din Statele Unite, au recomandat Ucrainei să lanseze o ofensivă concentrată de-a lungul axei în Zaporijia (săgeata galbenă). Frontul din Zaporijia este cea mai directă cale de rupere a coriforului. Sunt 80 km de la Orikhiv, la Melitopol, prin Tokmak.
În schimb, Ucraina a lansat ofensive pe mai multe axe (săgețile albastre).
Deși Kievul și-a ținut ascunse obiectivele finale ale contraofensivei, în luna august, președintele Volodimir Zelenski a stabilit că campania ucraineană nu se va opri până când Crimeea nu va fi eliberată de sub ocupația rusă. Forțele ucrainene au fost în cele din urmă împărțite între trei axe de atac, inclusiv una la nord, până la Bakhmut, în Donețk, unde Ucraina a fost nevoită să își consolideze propriile apărări după ce Rusia a trecut la atac în octombrie.
- Rusia a avut timp să pregătească apărări pe mai multe niveluri.
Ucraina a așteptat luni de zile pentru a-și începe atacul, în timp ce își antrena trupele, aștepta armament occidental și dezbătea strategia. Întârzierea contraofensivei Ucrainei a jucat un rol crucial, pentru că Rusia a avut timp să își fortifice linia frontului, în special în Zaporijia, să sape tranșee și să amplaseze mine de-a lungul zonelor strategice ale frontului.
Imaginile din satelit arată că fortificațiile Rusiei între linia frontului și Tokmak sunt dense și stratificate, cu șanțuri, obstacole, poziții de luptă și mine terestre plasate strategic. În special, terenul deschis și plat din regiune a făcut ca ucrainenii să nu poată aduce un element de surpriză.
Rusia a creat cea mai mare și cea mai fortificată linie defensivă din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial.
3. Înaintarea lentă și lipsa de oameni și de armament.
Progresul modest al armatei ucrainene se explică prin densitatea mare a fortificațiilor din regiune și prin resursele insuficiente de care dispune. În ciuda a șase luni de lupte intense, Ucraina a reușit să avanseze doar 7,5 kilometri, ajungând până în satul Robotyne.
Rusia a creat o linie defensivă din straturi peste straturi de bariere statice concepute pentru a împiedica accesul tancurilor, rețele complicate de tranșee și tuneluri, precum și baterii, tancuri și posturi de comandă camuflate strategic. Această strategie de apărare multi-modală a creat o provocare formidabilă pentru forțele ucrainene care încercau să pătrundă în linia frontului. Toate acestea au fost susținute de un baraj constant de artilerie din partea rușilor.
Deși nici armata ucraineană, nici cea rusă nu au publicat oficial date privind victimele, ambele părți au suferit pierderi semnificative în ceea ce privește efectivele și resursele. Rusia a adus pe front deținuți slab pregătiți din batalioanele de pedeapsă „Storm-Z”. Ucraina a atacat riscant împotriva unor apărări bine pregătite, cu trupe limitate și obosite de luptă.
4. Densitatea minelor anti-personal și anti-vehicule
În fața pozițiilor de-a lungul frontului, forțele rusești au așezat o primă linie de apărare formidabilă: o zonă cu densitate mare de mine anti-personal și anti-vehicule. Curățarea rutelor a devenit una dintre cele mai costisitoare provocări ale contraofensivei – timp, oameni și utilaje.
Ucraina a folosit vehicule occidentale de deminare și coloane de tancuri și vehicule pentru a traversa terenul periculos. Dar aceste mișcări au fost supravegheate atent de noile unități specializate în drone ale Rusiei. Aceste drone au observat precis vehiculele de deminare și au furnizat informații de țintire artileriei și elicopterelor de atac. Evoluția capacităților optice ale dronelor a însemnat, de asemenea, că acestea nu pot fi induse în eroare de tehnicile tradiționale de camuflaj, cum ar fi ecranele de fum.
Pe măsură ce tancurile și vehiculele de deminare din față au fost distruse, coloanele de atac ucrainene din spate au rămas blocate într-o zonă expusă la artileria rusă, neputând manevra în jurul vehiculelor distruse fără a declanșa și mai multe mine. În cele din urmă, deminarea a fost lăsată pe seama unităților mai mici, care se mișcă încet, mai degrabă decât a grupurilor de atac mai mari, pentru a minimiza expunerea acestora la artilerie.
Partea pozitivă
Contraofensiva din Crimeea, care a folosit drone maritime și atacuri țintite cu rachete cu rază lungă de acțiune, a forțat marina militară rusă să se retragă în Marea Neagră. Un raport declasificat al serviciilor de informații americane a indicat un cost pentru forțele armate rusești de aproape 315.000 de soldați morți și răniți, adică aproape 90% din personalul pe care îl avea la începutul conflictului.
Cu toate acestea, obiectivul final de a recuceri teritorii în Ucraina ocupată nu s-a materializat, iar Kievul se străduiește acum să obțină mai multe livrări de arme de la statele occidentale, în timp ce războiul se prelungește.
Un comandant militar de rang înalt a declarat pentru Reuters că trupele de pe linia frontului se confruntă cu lipsa de muniție și că operațiunile militare au fost reduse pe fondul asistenței externe reduse.
T. S.