În trimestrul al doilea al acestui an, costul orar al forţei de muncă în formă ajustată (după numărul zilelor lucrătoare) a înregistrat o creştere de 4% faţă de trimestrul precedent şi de 5,97% faţă de acelaşi trimestru al anului anterior, arată Institutul Național de Statistică. Cel mai mare avans s-a înregistrat în sectorul bugetar.
Faţă de trimestrul I 2013, costul orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a crescut în toate activităţile economice, cu excepţia construcţiilor (-1,28%). Cele mai semnificative creşteri s-au înregistrat în industria extractivă (15,97%), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (14,22%) şi intermedieri financiare şi asigurări (10,37%).
În trimestrul II 2013, creşterea faţă de trimestrul anterior (pentru indicii în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a componentei privind cheltuielile directe (salariale) cu forţa de muncă a fost de 3,99%, iar pentru cea privind cheltuielile indirecte (non-salariale) de 4,07%.
”Pe principalele activităţi economice, cele mai mari creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) se observă în administraţie publică (16,91%), învăţământ (15,25%), sănătate şi asistenţă socială (13,92%) şi activităţi de spectacole, culturale şi recreative (13,44%), ca urmare a actualizării legislaţiei de salarizare a personalului plătit din fonduri publice”, arată INS.
Scăderi s-au înregistrat doar în tranzacţii imobiliare (-0,84%) şi în informaţii şi comunicaţii (-0,87%).
Creşterea faţă de acelaşi trimestru al anului precedent – indici în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare – pentru componenta privind cheltuielile directe (salariale) cu forţa de muncă a fost de 5,97%. Componenta privind cheltuielile indirecte (non-salariale) a înregistrat creşteri similare.
Indicele trimestrial al costului orar al forţei de muncă este un indicator pe termen scurt care permite evaluarea tendinţelor costurilor orare suportate de angajator cu forţa de muncă salariată.
Costul total cu forţa de muncă – reprezintă totalitatea cheltuielilor – directe şi indirecte – suportate de angajator cu forţa de muncă salariată. Conform metodologiei europene, sunt excluse cheltuielile suportate de angajator cu formarea profesională a angajaţilor, recrutarea personalului şi echipamentul de protecţie.
Cheltuielile directe cu forţa de muncă – includ sumele brute plătite din fondul de salarii pentru timpul lucrat (inclusiv premii), pentru timpul nelucrat, drepturile în natură ca remunerare a muncii (potrivit prevederilor din contractele colective de muncă), sumele brute plătite salariaţilor (ca stimulente) din profitul net realizat de unitate, sumele brute plătite din alte fonduri (inclusiv drepturi în natură) acordate conform legislaţiei în vigoare.
Cheltuielile indirecte cu forţa de muncă – includ contribuţiile angajatorului la fondurile de asigurări şi protecţie socială (şomaj, sănătate etc.), sumele brute plătite salariaţilor care părăsesc unitatea (ieşire la pensie, transfer, detaşare etc.), sumele brute plătite pentru întreruperi ale lucrului neimputabile salariaţilor, alte cheltuieli cu forţa de muncă.
C.C.