Doar câțiva lideri militari care au obținut victorii importante au rămas în mentalul colectiv
Marile victorii repurtate pe câmpul de luptă sau respectul întregii lumi față de națiunea pe care au reprezentat-o nu ar fi fost posibile fără implicarea lor. Deşi au fost mulţi comandanţi care au obţinut succese militare importante, doar câţiva dintre ei au rămas în mentalul colectiv ca fiind cei mai importanţi, relatează historia.ro.
Iată un top 10 al celor mai buni comandanți militari, realizat de “Historia”.
10. Mahomed al II-lea, supranumit Cuceritorul, a condus Imperiul Otoman timp de 30 de ani, fiind considerat drept cel mai renumit conducător din lumea musulmană. Principala sa realizare se leagă de cucerirea Constantinopolului, centru al creştinătăţii, în 1453. După ocuparea vechii capitale bizantine, Mahomed şi-a propus să devină conducător absolut al unui imperiu în plină expansiune, urmând astfel modelul vechiului împarat. Pentru a-şi întări influenţa în zonă, sultanul otoman a trecut la ocuparea teritoriilor vecine, aproape întreaga Peninsulă Balcanică ajungând sub dominaţia Înaltei Porţi.
9. Attila, regele hunilor. Attila a devenit rege al hunilor în 445, preluând puterea din mâinile fratelui său. A dus o politică agresivă, caracterizată prin războaie şi cuceriri, regatul său ajungând să cunoască o mare întindere teritorială. După cucerirea unor provincii din apropierea Constantinopolului, Attila porneşte o expediţie împotriva Imperiului Roman de Apus, fiind învins de generalul roman Flavius Aetius în bătălia de la Câmpiile Catalaunice. Învins, regele hun nu renunţă la măreţul său plan şi după refacerea armatei pleacă spre Roma, fiind foarte aproape de a cuceri acest oraş. Numai intervenţia Papei Leon I a salvat capitala romană de asediul hunilor.
8. Ginghis Han a fost unul din cei mai mari cuceritori din toate timpurile, ocupând o mare parte din Asia, punând temeliile Imperiului Mongol, personalitatea lui fiind asemănată cu cea a lui Alexandru cel Mare. Ginghis Han a unit triburile mongole şi a reuşit să ocupe cu oştile sale teritorii vaste, spre est până la Marea Chinei, iar spre vest până la Marea Caspică. Imperiul Mongol, sub conducerea sa, cuprindea cea mai mare parte a Eurasiei şi părţi consistente din Europa de Est, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu.
7. Erich von Manstein, militar profesionist, a fost unul dintre cei mai proeminenţi comandanţi ai armatei germane, reuşind să se ridice până la rangul de mareşal, cu toate că nu a fost membru al partidului nazist. Von Manstein a fost cel care a elaborat planul pentru invadarea Franţei, iar din 1941 a fost trimis pe Frontul de Est. Din această postură, comandantul german a reuşit una din cele mai importante victorii moderne când, în ciuda superiorităţii materiale şi numerice sovietice, a reuşit să stopeze controfensiva Armatei Roşii şi chiar să ocupe oraşul Harkov, prin propria contraofensivă.
6. Gheorghi Jukov, comandant militar sovietic, considerat de mulţi ca fiind unul dintre cei mai mari comandanţi ai celui de-al Doilea Război Mondial. Preluând comanda Frontului Central în octombrie 1941, în momentul în care naziştii erau la porţile Moscovei, Jukov ia decizia de a transfera trupe din Orientul Îndepărtat spre capitala sovietică, facilitând astfel respingerea trupelor naziste şi pornirea unei contraofensive. După respingerea atacurilor asupra Stalingradului şi Leningradului, având rol central în victoria obţinută de Armata Roşie la Kursk, comandantul sovietic va conduce ofensiva finală asupra Berlinului, fiind cel care va cuceri capitala germană în aprilie 1945.
5. Iulius Caesar a fost un lider politic şi militar roman, una dintre cele mai influente personalităţi din istorie. După preluarea puterii absolute, în urma înfrângerii lui Pompei în bătălia de la Pharsalus, Caesar va juca un rol esenţial în transformarea Romei din republică în imperiu. Pe plan extern, faimosul conducător roman a izbutit cucerirea Galiei şi înfrângerea curajosului rege Vercingetorix, extinzând lumea romană până la ţărmul Oceanului Atlantic.
4. Napoleon Bonaparte, lider politic şi militar al Franţei, cunoscut mai târziu ca Napoleon I, a avut un rol deosebit de important în politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea. Născut în Corsica şi specializat pe profilul de ofiţer de artilerie, Napoleon se va proclama Prim-Consul, apoi Împărat al francezilor, în 1804. Sub conducerea sa, armata franceză se va confrunta cu fiecare putere majoră europeană, victoriile militare repurtate de acesta făcând din Franţa cea mai mare putere continentală. Eşecul din 1812 asupra Rusiei a reprezentat începutul declinului pentru marele comandant francez, iar înfrângerea de la Waterloo, din 1815 a pus capăt domniei lui Napoleon.
3. Hannibal, om de stat şi general cartaginez, este considerat unul dintre cei mai straluciţi comandanţi militari din istorie. De numele său se leagă invadarea Imperiului Roman de către Cartagina, în 218 î. Hr. Traversând culmile înzăpezite ale Alpilor, el îi învinge pe romani în bătăliile de la Trebia, de la Lacul Trasimene şi de la Cannae, distrugând armatele acestora. După mai mult de zece ani, timp în care armata cartagineză s-a aflat în Peninsula Italică, Hannibal va părăsi teritoriul roman neînfrânt.
2. Cyrus al II-lea, supranumit cel Mare, întemeietor al Imperiului Ahemenid, a fost una dintre cele mai strălucite personalităţi ale Antichităţii. Prin cucerirea noului Imperiu Babilonian, a Imperiului Mezilor şi a Lydiei, Cyrus cel Mare a devenit conducătorul unui stat întins pe trei continente. Ca urmare a organizării foarte bune si a federalizării teritoriilor, spre deosebire de multe altele, imperiul creat de Cyrus va avea o existenţă de lungă durată, chiar şi după dispariţia lui.
1. Alexandru cel Mare a fost unul dintre primii mari strategi din conducători militari din istorie. Cuceririle spectaculoase făcute de tânărul rege macedonean au contribuit substanţial la răspândirea culturii elene în întreaga lume, Alexandru devenind stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Formarea întinsului imperiu a început prin cucerirea cetăţilor din Asia Mică, a urmat celebra victorie de la Issos, apoi cucerirea Siriei şi a Egiptului, iar în cele din urmă întregul Imperiu Persan.