Comisia Europeană și-a reafirmat sprijinul pentru menținerea libertății de circulație a persoanelor în Uniunea Europeană, în contextul în care clasa politică din Marea Britanie face presiuni pentru schimbarea legislației, pe fondul ridicării restricțiilor pentru români și bulgari de la 1 ianuarie.
Într-un document publicat miercuri, Executivul UE face o analiză a situației actuale – peste 14 milioane de cetățeni europeni au acum reședința stabilă în alt stat membru.
”Libera circulație – sau capacitatea de a trăi, de a lucra și de a studia oriunde în Uniune – reprezintă dreptul UE cel mai prețuit de europeni. (…) Este o componentă esențială a pieței unice și un element central al succesului acesteia: ea stimulează creșterea economică deoarece permite cetățenilor să călătorească și să facă cumpărături indiferent de frontiere”, se arată în document.
Peste trei sferturi din ”cetățenii mobili” din UE sunt de vârstă activă (15-64 de ani). Rata globală a inactivității în rândul cetățenilor mobili din UE a scăzut între 2005 și 2012 de la 34,1 % la 30,7 %.
Comisia Europeană publică o serie de elemente care reprezintă bazele juridice ale acesui drept, necesare a fi cunoscute pentru evitarea abuzurilor, fie din partea unor autorități statale xenofobe, fie din partea unor cetățeni care ar dori să ia abuziv ajutoare sociale în alte state:
- Acest drept este prevăzut la articolul 45 din Tratatul privind funcționarea UE (TFUE). El include dreptul de a nu fi discriminat pe motive de naționalitate în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, remunerarea și alte condiții de muncă.
- Regulamentul (UE) nr. 492/2011 precizează dreptul lucrătorilor la libera circulație și definește domeniile specifice în care este interzisă discriminarea pe motive de naționalitate.
- Normele și condițiile specifice care reglementează libera circulație și șederea sunt prevăzute într-o directivă adoptată de statele membre în 2004 (Directiva 2004/38/CE).
Cine beneficiază de dreptul la liberă circulație
Primele trei luni: Orice cetățean al UE are dreptul de a locui pe teritoriul unui alt stat membru al UE pentru o perioadă de cel mult trei luni fără a fi supus unor condiții sau formalități.
După primele trei luni: Dreptul de ședere în altă țară a UE al cetățenilor Uniunii Europene pentru o perioadă de peste trei luni este supus anumitor condiții, în funcție de statutul lor în statul membru gazdă:
- Lucrătorii și persoanele care desfășoară activități independente, precum și membrii direcți ai familiilor lor, beneficiază de dreptul de ședere fără să fie supuși unor condiții specifice.
- Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă beneficiază de dreptul de ședere fără condiții timp de șase luni sau chiar mai mult, dacă își caută în continuare un loc de muncă în țara UE gazdă și au „șanse reale” de a fi angajați.
- Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă își pot transfera drepturile la indemnizația de șomaj din statul membru de origine, pe o perioadă de cel puțin trei luni, în perioada în care își caută un loc de muncă în alt stat membru, dacă au fost în prealabil înregistrate ca șomeri în statul membru de origine.
- Studenții și alte persoane inactive din punct de vedere economic (ex. șomeri, pensionari, etc.) au dreptul de ședere pe o perioadă mai lungă de trei luni dacă ei și familiile lor dispun de resurse financiare suficiente astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială al țării UE gazdă, precum și de asigurare de sănătate.
După cinci ani: După cinci ani de ședere legală continuă, cetățenii UE și membrii familiilor lor obțin dreptul de a locui în mod permanent în statul membru gazdă. Odată dobândit, acest drept nu mai este supus condițiilor aplicabile în cei cinci ani precedenți.
Cel mai sensibil element în discursul politic actual este accesul la asistența socială.
Cetățenii UE au, în general, dreptul de a beneficia de prestații și de avantaje sociale și fiscale, inclusiv de asistență socială, în același mod ca și cetățenii țării gazdă.
Legislația UE prevede garanții în ceea ce privește accesul la asistența socială pentru cetățenii mobili din UE inactivi , pentru a proteja statele membre gazdă împotriva obligațiilor financiare nejustificate.
Primele trei luni: Statul membru gazdă nu este obligat de legislația UE să acorde asistență socială cetățenilor UE care sunt inactivi din punct de vedere economic.
După trei luni și timp de maximum cinci ani: În practică, este puțin probabil ca cetățenii UE inactivi din punct de vedere economic să fie eligibili pentru prestații de asistență socială, pentru că, pentru obținerea dreptului de ședere, ei ar trebui să demonstreze autorităților naționale că posedă resurse suficiente.
În cazul în care ei solicită prestații de asistență socială, de exemplu deoarece situația lor economică se deteriorează ulterior, cererea trebuie să fie evaluată în funcție de dreptul lor la egalitate de tratament.
În cazuri specifice, solicitarea de asistență socială poate da naștere la o suspiciune rezonabilă din partea autorităților naționale cu privire la faptul că este posibil ca persoana să fi devenit o povară excesivă pentru sistemul de asistență socială.
În plus, statul membru poate acorda o prestație de asistență socială sau o prestație specială de tip necontributiv, cu condiția ca cetățeanul respectiv să îndeplinească cerințele pentru obținerea dreptului legal de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni.
Statul membru nu poate refuza însă să acorde aceste prestații în mod automat cetățenilor inactivi ai UE, iar aceștia nu pot fi automat considerați ca neavând resurse suficiente și, prin urmare, fără drept de ședere.
Autoritățile naționale vor evalua situația individuală, luând în considerare o serie de factori – suma, durata, natura temporară a dificultăților, amploarea totală a poverii pentru sistemul de asistență național.
Dacă, pe baza unei astfel de evaluări individuale, autoritățile concluzionează că persoana în cauză a devenit o povară excesivă, îi pot retrage dreptul de ședere.
După cinci ani: Cetățenii UE care au dobândit dreptul de ședere permanentă au dreptul la asistență socială în același mod ca și cetățenii statului membru gazdă. Legislația UE nu permite nicio derogare.
Care sunt regulile pentru cei care au un loc de muncă
Lucrătorii — salariați sau independenți — și persoanele aflate în întreținerea lor beneficiază de sistemul de asigurări sociale din țara gazdă în aceleași condiții ca și cetățenii țării respective – deoarece ei contribuie, precum toți ceilalți lucrători naționali, prin cotizații și impozite la fondurile publice din care sunt finanțate prestațiile.
Statul membru de reședință devine responsabil pentru asigurările sociale ale cetățenilor numai după ce aceștia sunt supuși unei verificări stricte privind reședința uzuală, care să ateste că aceștia au o legătură reală cu statul membru în cauză.
Criteriile stricte ale acestei verificări asigură faptul că cetățenii care nu lucrează pot avea acces la asigurări sociale într-un alt stat membru numai după ce și-au transferat cu adevărat centrul de interes în statul respectiv (de exemplu familiile lor s-au mutat în statul respectiv).
Normele UE privind libera circulație a cetățenilor permit statelor membre să ia măsuri eficiente și necesare de combatere a abuzurilor, cum ar fi căsătoriile de conveniență, și a fraudelor, cum ar fi falsificarea de documente sau alte acțiuni artificiale sau înșelătoare care au ca scop exclusiv dobândirea dreptului la liberă circulație.
Autoritățile naționale pot să investigheze cazurile individuale atunci când au suspiciuni bine întemeiate privind un eventual abuz. În acest caz, pot să retragă dreptul de reședință al persoanei respective și să o expulzeze din teritoriul respectiv.
Subiectul liberei circulații a românilor și bulgarilor după 1 ianuarie 2014, când s-au ridicat ultimele restricții, a inflamat scena politică europeană și a provocat un nou puseu pentru euro-scepticii de la Londra.
Creștin-democratul Elmar Brok, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, a declarat că imigranţii care vin în Germania doar pentru ajutoare ar trebui trimişi rapid în ţările de origine și amprentați pentru a evita intrările multiple.
Premierul britanic David Cameron a afirmat că vrea să exercite presiuni la Bruxelles pentru a limita accesul cetăţenilor UE pe piaţa britanică a muncii şi că va transforma reducerea imigraţiei într-o prioritate a renegocierii relaţiei cu UE.
Vlad Bârleanu