Ciuperci subterane care trăiesc asociate cu rădăcinile stejarilor şi fagilor, se reproduc fiind mâncate de mamiferele atrase de aroma puternică a acestor roade. După recoltarea trufelor coapte, locul trebuie acoperit la loc cu pământ, pentru ca habitatul trufei să se poată regenera.
Trufele sunt cunoscute şi apreciate din cele mai vechi timpuri, datorită aromei lor intense şi unice, care oferă un gust deosebit mâncărurilor. Trufele sunt folosite întotdeauna crude, mulţumită aromei intense pe care o degajă. O trufă neagră de iarnă, de mărimea unei nuci, este capabilă să impregneze o întreagă încăpere cu aroma sa.
Egiptenii şi romanii consumau trufe pentru calităţile afrodiziace. În Europa există peste două zeci de specii de trufe, dar numai câteva au valoare pe piaţa condimentelor. În România, trufele se găsesc în pădurile de foioase şi sunt culese cu ajutorul câinilor speciali de vânătoare sau al porcilor.
Preparate deosebite cu aceste delicatese sunt: ouă de bibilică fierte şi servite cu ulei de trufă; supă cremă de hribi cu felii de trufă; tagliatelle cu sos alb de smântână şi trufă rasă; şalău la tavă cu mirodenii, sos de lămâie şi felii de trufă; carpaccio de viţel cu ruccola; raţă umplută cu foie gras şi legume la abur cu ulei de trufă.
Roxana Mera