Odată cu răspândirea creștinismului, a luat amploare serbarea onomastică și fiecare popor a împrumutat nume cu rezonanță religioasă. În perioada Renașterii, oamenii au căutat să revitalizeze numele clasice, latinești, iar în ultimele trei secole, procesul de modernizare a dus la apariția unor noi nume. Unele nume au la bază rădăcini laice, altele păstrează nume cu tradiție românească. Ion este foarte des întâlnit, atât ca nume, cât și ca prenume, atât în spațiul românesc, cât și în țările europene. Acest nume face parte din tagma celor teoforice și provine de la ebraicul Johanan, care înseamnă „a avea milă, a face o favoare”, o modalitate prin care muritorii își arătau gratitudinea față de divinitate.
Până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, în Grecia, numele Ioannes nu se bucura de o prea mare popularitate. Abia după secolul al X-lea, numele Ion a devenit tot mai cunoscut în rândul creștinilor. În limba engleză, numele John este foarte frecvent, acesta ocupând locul întâi. Sânziana face parte din familia numelui Ion, fiind un împrumut slav. Cuvântul are la origine o formulă de mulțumire adresată divinității care a favorizat nașterea unui copil mult dorit de părinți.
C.N.