Primul ministru britanic Boris Johnson le-a numit „schimbătoare de joc”. Unii au sugerat chiar că testele de anticorpi ar putea fi utilizate ca „pașaport de imunitate”, oferind proprietarului autoritatea de a interacționa din nou cu ceilalți. Specialiștii din cercetare spun însă că piața a fost invadată de produse îndoielnice. Guvernul britanic a aflat asta după ce a comandat 3,5 milioane de teste de la mai multe companii, la sfârșitul lunii martie, doar pentru a descoperi că niciunul nu și-a făcut treaba suficient de bine, scrie celebra revistă științifică Nature.
Zeci de companii biotehnologice și laboratoare de cercetare s-au grăbit să producă testele pentru sânge. Iar guvernele din întreaga lume au cumpărat milioane de truse, în speranța că ar putea ghida deciziile cu privire la momentul în care trebuie să relaxeze măsurile de distanțare socială și să-i readucă pe oameni la muncă, scrie Nature, într-un vast material dedicat testelor pentru anticorpi COVID-19.
Mulți oameni de știință împărtășesc acest entuziasm. Scopul imediat este formularea unui test care poate spune lumii medicale și altor lucrători esențiali dacă sunt încă în pericol de infecție, spune David Smith, un medic virolog clinician la Universitatea Australia de Vest din Perth, citat de Nature. În viitor, acestea ar putea evalua, de asemenea, dacă candidații la vaccin le oferă oamenilor imunitate.
Dar la fel ca în majoritatea noilor tehnologii, există semne că promisiunile testelor de anticorpi COVID-19 au fost depășite, iar provocările lor sunt subestimate. Trusele au inundat piața, dar majoritatea nu sunt suficient de precise pentru a confirma dacă o persoană a fost expusă la virus.
Și chiar dacă testele sunt fiabile, nu pot indica dacă cineva este imun la reinfecție, spun oamenii de știință. Va dura ceva timp înainte ca aceste kituri să fie la fel de utile ca speranțele pe care le-au adunat, spune Smith. „Țările încă strâng dovezile.”
Testele de anticorpi sunt folosite și de cercetători la nivel mondial pentru a estima amploarea infecțiilor cu coronavirus la nivel de populație, ceea ce este extrem de valoros, având în vedere că multe țări nu fac teste standard suficiente, iar persoanele cu simptome ușoare sau fără simptome vor lipsi din bilanțul oficial de cazuri. Aceste sondaje testează o parte din populație pentru a estima evoluția infecțiilor în comunității mai mari. Zeci de de grupuri din întreaga lume fac astfel de studii.
Potop de teste
Când un virus invadează corpul, sistemul imunitar produce anticorpi pentru a-l combate. Testele detectează prezența anticorpilor folosind componente de la virus, cunoscute sub numele de antigen. În general, testele se încadrează într-una din cele două categorii: teste de laborator care trebuie prelucrate de tehnicieni instruiți și durează aproximativ o zi și teste de îngrijire care dau rezultate rapide, la fața locului în termen de 15 minute până la jumătate de oră. Mai multe companii, inclusiv Premier Biotech din Statele Unite, dar și din China, Autobio Diagnostics, oferă kituri de testare care sunt concepute pentru a fi utilizate de către profesioniștii din domeniul sănătății pentru a verifica dacă o persoană a avut virusul – dar unele companii le comercializează pentru utilizare casnică.
Testele nu detectează virusul însuși, așa că au o utilizare limitată în diagnosticarea infecțiilor active, spun instituțiile din sănătate. Dar în unele țări, precum Statele Unite și Australia, în unele cazuri, testele sunt utilizate pentru a diagnostica persoane care au suspiciuni de COVID-19, dar care ies negativ la un test PCR standard, spune Smith. (Un studiu1 realizat de cercetătorii de la Spitalul Shenzhen din China a descoperit că testele PCR nu au diagnosticat întotdeauna pacienții infectați cu virusul.)
Studii timpurii la oameni care s-au recuperat după COVID-19 au detectat trei tipuri de anticorpi specifici SARS-CoV-2, iar producătorii și institutele de cercetare au dezvoltat teste care vizează acești anticorpi. De exemplu, compania germană biofarmaceutică EUROIMMUN a dezvoltat un test de laborator care detectează imunoglobulina G specifică SARS-CoV-2 și imunoglobulina A.
Din cauza situațiilor de urgență, Administrația SUA pentru Alimente și Droguri (FDA) a relaxat regulile care guvernează utilizarea unor astfel de teste. Acesta a autorizat utilizarea lor în laboratoare și de către lucrătorii din domeniul sănătății pentru a diagnostica infecția activă cu COVID-19, cu renunțarea la mențiunea că acestea nu au fost verificate de FDA și că rezultatele nu trebuie utilizate ca unică bază pentru a confirma că cineva are boala. Australia a introdus, de asemenea, autorizații de urgență similare.
Cine testează testele?
O problemă este însă că majoritatea kiturilor nu au fost supuse unor teste riguroase pentru a se asigura că sunt fiabile, spune Busch. În cadrul unei reuniuni în cadrul Comitetului de selecție pentru știință și tehnologie al Parlamentului Regatului Unit din 8 aprilie, Kathy Hall, directorul strategiei de testare pentru COVID-19, a declarat că nicio țară nu pare să aibă un test de anticorpi validat, care să poată determina cu exactitate dacă individul a avut COVID-19.
Trusele trebuie testate pe grupuri mari de oameni pentru a verifica exactitatea lor: sute de persoane care au avut COVID-19 și sute de persoane care nu au făcut-o, spune Peter Collignon, medic și microbiolog de laborator la Universitatea Națională Australiană din Canberra. Însă până în prezent, majoritatea evaluărilor testelor au implicat doar câteva zeci de persoane, deoarece au fost dezvoltate rapid.
Se pare că multe teste disponibile acum nu sunt suficient de exacte pentru a identifica persoanele care au suferit de COVID-19, o proprietate numită sensibilitate la test și cele care nu au fost infectate, cunoscută sub numele de specificitatea testului. Un test de înaltă calitate ar trebui să atingă 99% sau mai mult sensibilitate și specificitate, adaugă Collignon. Asta înseamnă că testarea trebuie să obțină doar aproximativ 1 fals pozitiv și 1 fals negativ pentru fiecare 100 de rezultate pozitive și negative adevărate.
Dar unele teste comerciale de anticorpi au înregistrat specificități de până la 40% la începutul infecției. Într-o analiză, din 9 teste comerciale disponibile în Danemarca, 3 teste de laborator au avut sensibilități cuprinse între 67 și 93% și specificități de 93–100%. În același studiu, cinci din cele șase teste punct de îngrijire au avut sensibilități cuprinse între 80 și 93% și specificitate 80-100%, dar unele kituri au fost testate pe mai puțin de 30 de persoane. Testarea a fost suspendată pentru o un tip de test. În general, sensibilitatea tuturor testelor s-a îmbunătățit în timp, cu cea mai mare sensibilitate înregistrată la două săptămâni după apariția simptomelor. Unele dintre aceste teste sunt, de asemenea, folosite în alte țări, inclusiv Germania și Australia.
Testele de îngrijire sunt chiar mai puțin fiabile decât testele utilizate în laboratoare, adaugă Smith. Acest lucru se datorează faptului că utilizează un eșantion mai mic de sânge – de obicei dintr-o înțepătură de deget – și sunt utilizate într-un mediu mai puțin controlat decât un laborator, ceea ce le poate afecta performanța. Trebuie să fie folosite cu precauție, spune el. OMS recomandă ca testele de îngrijire să fie utilizate doar pentru cercetare.
Fără teste fiabile, „putem ajunge să facem mai mult rău decât bine”, spune Collignon.
Sincronizarea este critică
Un element care afectează ambele tipuri de teste este interacțiunea dintre sincronizare și precizie. Dacă un test este făcut prea curând după ce o persoană este infectată și organismul nu a avut timp să dezvolte anticorpii pe care testul este proiectat să le detecteze, ar putea să iasă negativ. Dar oamenii de știință nu știu încă suficient despre momentul în care reacțiile imune ale organismului la SARS-CoV-2 dezvoltă anticorpi specifici.
În schimb, rezultatele fals pozitive apar dacă un test folosește un antigen care nu țintește doar anticorpi produși pentru a lupta cu SARS-CoV-2 și, în schimb, alege anticorpi pentru un alt agent patogen, spune Smith. O analiză a testului de anticorpi al EUROIMMUN a constatat că, deși a detectat anticorpi SARS-CoV-2 la trei persoane cu COVID-19, a rezultat un rezultat pozitiv pentru două persoane cu un alt coronavirus.
Rezolvarea tuturor acestor probleme necesită timp și implică încercări și erori, spune Collignon. El a luat mai mulți ani pentru a dezvolta teste de anticorpi pentru HIV cu mai mult de 99% specificitate, spune el.
Infecția nu aduce întotdeauna imunitate
O altă mare întrebare în jurul testelor de anticorpi este măsura în care a fi infectat cu un agent patogen conferă imunitate la reinfecție. Pentru a avea imunitate protectoare, organismul trebuie să producă un anumit tip de anticorp, numit anticorp neutralizant, care împiedică virusul să intre în celule.
Dar nu este clar dacă toate persoanele care au avut COVID-19 dezvoltă acești anticorpi. O analiză nepublicată a 175 de persoane din China care s-au recuperat de la COVID-19 și au avut simptome ușoare au raportat că 10 persoane nu au produs anticorpi neutralizabili detectabili. Acești oameni au fost infectați, dar nu este clar dacă au imunitate protectoare, spune Wu Fan, un microbiolog al Universității Fudan din Shanghai, China, care a condus studiul. „Situația pacienților este foarte complicată”, spune Fan.
Până acum, cercetătorii spun că nu au văzut nicio dovadă că oamenii se pot reinfecta cu virusul. Macacii Rhesus infectați cu SARS-CoV-2 nu au putut fi reinfectați la doar sub o lună după infecția lor inițială, potrivit unui studiu nerevizionat de cercetătorii de la Peking Union Medical College din Beijing. „Ar trebui să presupunem că, odată ce ați fost infectat, șansa de a obține o a doua infecție două-trei luni mai târziu este mică”, spune Collignon. Însă cât de mult va dura acea imunitate protectoare nu este cunoscută.
Chiar dacă devine clar că majoritatea oamenilor dezvoltă anticorpi, majoritatea testelor nu le detectează în prezent. Și testele care fac sunt mai complexe de dezvoltat și nu sunt disponibile pe scară largă.
Faptul că majoritatea testelor de anticorpi nu pot detecta anticorpi neutralizanți este, de asemenea, relevant, deoarece unii politicieni forțează ideea că aceste teste vor fi folosite pentru a-i lăsa pe cei care au trecut prin infecții SARS-CoV-2 să intercaționeze din nou cu alții, un așa-numit „pasaport de imunitate”. Smith afirmă că cercetătorii încearcă să stabilească dacă anticorpii detectați de kiturile actuale pot acționa ca un semnal pentru imunitatea protectoare.
Smith spune că un alt factor care complică „pașapoartele de imunitate” este faptul că testele de anticorpi nu pot exclude faptul că o persoană nu mai este infecțioasă. Un studiu publicat în Nature în această lună a descoperit că ARN viral scade lent după ce anticorpii sunt detectați în sânge. Prezența ARN viral ar putea însemna că persoana încă posedă încărcătură virală activă.
În ciuda provocărilor, odată ce testele de anticorpi fiabile sunt disponibile, acestea ar putea fi importante pentru a înțelege ce grupuri de persoane au fost infectate, cum să se oprească în continuare răspândirea, spune Collignon. Pot fi folosite chiar pentru diagnosticarea infecțiilor active atunci când testele PCR nu reușesc, adaugă Smith.