Curtea Constituțională confirmă, în motivarea deciziei prin care a declarat neconstituțională legea de adoptare a celebrei OUG 6/2016, cunoscută drept „Ordonanța Prună”, ceea ce Sursa Zilei arăta încă din noiembrie anul trecut, când actul normativ a trecut de Parlament: Curtea hotărâse deja, printr-o decizie de februarie 2016, că SRI nu are calitatea de organ de cercetare penală.
„Curtea constată că o primă critică de neconstituționalitate se referă la acordarea calității de organe de cercetare penală speciale organelor S.R.I. în ceea ce privește punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, din dispoziţia procurorului, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism.
Curtea observă că, în varianta inițială, art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală
dispunea în sensul că „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului”. Prin Decizia nr.51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.190 din 14 martie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozițiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală este neconstituțională”, arată CCR în motivarea Deciziei 55 din 16 februarie 2022 prin care a declarat neconstituțională legea de adoptare a OUG 6/2016.
Potrivit motivării, CCR mai constată că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6/2016, au fost acordate președintelui ÎCCJ /judecătorului anume desemnat de către acesta competențe ce revin, potrivit Constituției, Parlamentului, fiind încălcat astfel principiul separației și echilibrului puterilor în stat consacrat de art.1 alin.(4) din Constituție.
În concluzie, Curtea constată că dispozițiile art.II pct.1 și ale art.IV pct.1 fraza a treia din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal încalcă prevederile art.1 alin.(4) și (5), art.124, art.126, art.131 și art.132 din Constituție.
În aceeaşi motivare, Curtea analizează şi legalitatea funcţionalităţii Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul SRI și constată că acesta a fost înfiinţat printr-o hotărâre CSAT din 17 iulie 2002, şi nu printr-o lege adoptată de Parlamentul României şi că timp de 6 ani, după emiterea „Ordonanţei Prună” Parlamentul României nu a legiferat funcţionalitatea Centrului SRI.
„O […] autoritate nu ființează numai prin simplul fapt al existenței sale, ci prin atribuțiile și actele pe care le emite, acestea din urmă fiind cele care produc consecințe juridice. Așadar, atunci când legiuitorul constituant s-a referit la înființarea unei autorități […] a avut în vedere atât dispoziția de înființare propriu-zisă, cât și pe cele ce sunt asociate în mod intrinsec acesteia, respectiv cele prin care se stabilesc atribuțiile, categoriile de acte […] emise și efectele acestora” (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr.52 din 1 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.206 din 7 martie 2018, paragraful 36). Or, analiza dispozițiilor ordonanței de urgență și a legii de aprobare a acesteia relevă omisiunea legiuitorului de a adopta o reglementare care să respecte exigențele constituționale, cu consecința persistenței în legislație a unei carențe legislative reflectate în absența, chiar și după 6 ani, a unei reglementări complete a autorității/instituției/organismului îndrituită/îndrituit să pună în executare mandatele de supraveghere tehnică emise potrivit Codului de procedură penală”, subliniază CCR invocând jurisprudența sa.
Ca atare, Curtea constată că dispozițiile art.II pct.1 și ale art.IV pct.1 fraza a treia, referitoare la Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul SRI din Ordonanța de Prună încalcă prevederile art.1 alin.(4), art.1 alin.(5), art.26, art.28, art.124, art.126, art.131 și ale art.132 din Constituție.
Motivarea deciziei 55 / 16 februarie 2022 a CCR poate fi consultată AICI.
Raluca Dan