Curtea Constituțională a României a publicat motivarea deciziei prin care îi cere lui Klaus Iohannis să emită decretul de revocare a Laurei Codruța Kovesi din funcția de șef al Direcției Naționale Anticorupție.
În motivarea Deciziei 358 din 30 mai, care are 133 de pagini, se arată că președintele Klaus Iohannis și-a arogat niște atribuții pe care nu le are, atunci când a respins revocarea Laurei Kovesi, blocând în acest fel autoritatea ministrului asupra activității procurorilor.
Astfel, la punctul 113 din motivare, judecătorii susțin că „nu este nici rolul Preşedintelui României şi nici cel al Curţii Constituţionale de a efectua un control al acestei evaluări pentru că, într-un atare caz, ar denatura rolul ministrului justiţiei şi s-ar transforma în autorităţi de control al modului în care ministrul justiţiei înţelege să îşi exercite competenţa constituţională discreţionară minimală ce se reflectă în evaluarea realizată”. „Or, Curtea constată că Preşedintele României a realizat în cazul dat o „evaluare a evaluării” ministrului justiţiei, cu alte cuvinte a temeiniciei motivelor cuprinse în propunerea de revocare, plasându-se deasupra autorităţii ministrului justiţiei, ceea ce încalcă art.132 alin.(2) din Constituţie. În acest sens, Curtea reţine următoarele pasaje folosite în răspunsul Preşedintelui României: „în analiza prezentată în Raport au fost dezvoltate ca motive distincte de revocare aspecte care, în fapt, se subsumează aceluiaşi motiv principal, au fost avute în vedere concluzii din rapoarte ale Inspecţiei Judiciare sau din hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii prin care se reţin împrejurări diferite de cele prezentate, au fost valorificate considerente din decizii ale Curţii Constituţionale care nu susţin concluziile documentului ori au fost indicate date statistice ce exced perioadei de referinţă a evaluării”; sau „argumentele [Raportului – s.n.] prezentate sunt fie improprii, fie nu sunt relevante pentru tipul de evaluare avut în vedere de art.51 alin.(2) lit.b) coroborat cu art.51 alin.(3)-(6) din Legea nr.303/2004”, se arată în motivarea CCR.