Costurile operațiunilor militare ale Rusiei sunt de cel puțin 110 miliarde de dolari, însă impactul scăderii economice și al izolării pe plan international vor fi mult mai mari, potrivit unui raport al Institutului pentru Economii Emergente al Băncii centrale a Finlandei (BOFIT).
“Războiul Rusiei în Ucraina este, mai mult decât orice, o mare tragedie umană și un atac asupra economiei și societății ucrainene. Dar Rusia, de asemenea, va sfârși prin a plăti un preț mare pentru decizia de a purta un război. Nota de plată pentru Rusia este, evident, imposibil de estimat cu precizie. Dar putem examina diverși indicatori pentru a ilustra magnitudinea costurilor”, a afirmat Heli Simola, economistă în cadrul Institutului, citată de publicația BNE Intellinews.
Înainte de februarie, când a început actuala etapă a războiului, economia Rusiei avea o prognoză de creștere totală de aproximativ 5%, pentru 2022 și 2023. Ca rezultat al invaziei și al sancțiunilor economice care au urmat, prognozele arată acum o scădere de 8-10%. ”Fără război, PIB-ul Rusiei ar fi avut un plus de 15pp în 2023. La un curs mediu de schimb din 2021, asta înseamnă un minus de 270 de miliarde de dolari doar pentru 2023”, a estimat Simola.
Cel mai evident cost este cel al cheltuielilor militare. Bugetul Apărării este de mai mare cu cel puțin 1.200 de miliarde de ruble față de bugetarea dinante de ofensiva din februarie. Potrivit proiecției de buget pentru 2023-2025, suplimentarea pentru cheltuieli militare este de aproximativ 42 mld. $.
De la începutul războiului, cheltuielile militare sunt suplimentate cu 3.700 de miliarde de ruble (aprox. 53 mld.$), a spus Simola. Pentru perioada 2022-2025 sunt suplimentate și bugetele aferente pentru ”securitatea națională”, tot cu 3.700 de miliarde de ruble față de estimările inițiale, cheltuieli legate în mod evident tot de războiul declanșat împotriva Ucrainei.
Suma acestor cheltuieli suplimentare (armată + servicii de securitate) ajunge la 7.400 de miliarde de ruble (110 mld. $, aprox. 6% din PIB-ul Rusiei din 2021). Costurile totale pot fi însă și mai mari, pentru că nu toate cheltuielile bugetare sunt trasparente, cu o alocare precisă.
Mult mai dificil de evaluat este costul oportunităților pierdute – câștigurile Rusiei în cazul în care banii ar fi folosiți în mod constructiv.
”Fără război, Rusia ar fi putut să folosească aceste fonduri pentru a crește prosperitatea propriilor cetățeni. Pentru finanțarea războiului, statul rus va trebui să taie cheltuieli benefice, precum construcția de drumuri și promovarea științei. Cheltuielile suplimentare pentru Apărare pot genera creșteri în industria de armament, dar nu vor îmbunătăți viața cetățenilor”, a mai spus Simola.
Un alt parametru greu de calculat este stagnarea pe termen lung pe care o generează sancțiunile occidentale referitoare la accesul la tehnologie. ”Războiul și sancțiunile economice asupra Rusiei au adus foarte multă incertitudine pentru economia rusească. Pentru mult timp de acum, va fi foarte dificil pentru Rusia să obțină finanțare de pe piețele internaționale și în special să atragă investiții străine. (…) Productivitatea scade. Sute de mii de cetățeni au fugit din Rusia, ca o consecință directă a războiului. Asta înseamnă că forța de muncă mai educată este în scădere, pe termen lung”, se mai arată în analiza citată.
Potențialul de creștere economică anuală era anul trecut de 1,5%, iar acum este estimat între -0,5 și 1%. Revenirea la valoarea inițială se va întâmpla probabil la finalul deceniului.
Ucraina estimează costul total al războiului între 700 și 1.000 mld. $. Infrastructura distrusă înseamnă costuri de 100 mld. $ – valoarea obiectivelor, clădirilor, drumurilor distruse – și de 180 mld. $ – costuri pentru reconstrucție. Restul înseamnă oportunități de creștere ratate, devalorizarea monedei, pierderea investitorilor și alte beneficii potențiale compromise de război.
Retrogradare la PIB/capita
Banca Mondială prognozează că rata de creștere a PIB în lume va scădea de la 5,9% în 2021 la 2,9% în 2023, pe fondul crizelor de diferite tipuri. Rusia va fi sub aceste medii, ceea ce va genera scăderea în clasamentele mondiale bazate pe PIB. Înainte de anexarea Crimeei în 2014, Rusia era pe cale să depășească Germania ca PIB denominat în dolari și să devină cea mai mare economie a Europei.
Rusia are cel mai bun indicator PIB/capita dintre statele ex-sovietice care nu au aderat la UE, datorită veniturilor din exporturile de hidrocarburi. Din punctul de vedere al PIB/capita raportat la puterea de cumpărare, Rusia este la nivelul celor mai puțin dezvoltate state din UE, ceea ce nu va mai fi cazul în curând. Pe baza datelor calculate de BOFIT, totalul pierderilor (PIB + cheltuieli militare) este de 380 mld. $ în următorii ani. Dacă se aplică un model de estimare a costurilor de oportunități pierdute, suma poate fi înmulțită cu 10.
În Rusia, se poate constata o scădere a calității vieții. Gama de produse și servicii s-a redus din cauza sancțiunilor, iar variantele de substituire din economia internă sunt în general proaste și mai scumpe, potrivit relatării BNE Intellinews. Scăderea veniturilor reale ale populației se va accelera la finalul acestui an. În cazul încetării războiului, este posibil ca Ucraina, pe fondul unui flux masiv de investiții pentru reconstrucție, să lase Rusia în urmă la capitolele creștere economică, venituri și calitatea vieții.
Miza pe energie
Una dintre cele mai importante direcții de acțiune ale Occidentului, după februarie 2022, a fost să găsească soluții pentru limitarea veniturilor Rusiei din exporturile de energie. Un efort complicat de faptul că multe state ale Uniunii Europene au un grad ridicat de dependență față de livrările de gaz sau petrol din Rusia. Lipsa unor alternative de aprovizionare a dus la un șantaj explicit din partea Rusiei.
Scăderea veniturilor pentru Moscova din comerțul cu materii prime energetice ar afecta finanțarea războiului și ar pune sub presiune bugetele publice, cu efect direct în atitudinea populației față de regimul politic.
Rezolvarea acestei situații în termenii doriți inițial de liderii statelor G7 și UE este puțin probabilă, potrivit unei relatări de miercuri a agenției Bloomberg. Ideea de a impune un plafon asupra prețurilor la care Rusia ar putea să vândă barilul de petrol pe piața mondială s-a lovit de scepticismul piețelor financiare și de aspecte practice ale implementării. Riscul este că o tensionare suplimentară a pieței mondiale a țițeiului ar compromite efortul băncilor centrale de a domoli inflația.
În varianta inițială discutată în vară, statele G7 urmăreau să inițieze un ”cartel al cumpărătorilor”, cu un plafon fix la achiziția de petrol rusesc și amenințarea de a sancționa orice alt cumpărător care nu respectă plafonul. Acest plafon ar fi fost fixat între 40 și 60$ / baril.
Varianta discutată în prezent, potrivit surselor Bloomberg de la Washington, este un plafon de peste 60$/baril, care ar urma să fie impus de de statele G7, la care s-ar putea alătura Australia, Coreea de Sud, Noua Zeelandă și Norvegia. Este însă clar că India și China, principalii clienți ai Rusiei, nu vor participa în această schemă.
Rusia a obținut în septembrie aproximativ 15 miliarde de dolari din vânzarea de țiței. Prețul țițeiului Brent, cel mai folosit etalon international, variază în această perioadă, în jurul valorii de 95$/baril. Țițeiul de tip Ural, tranzacționat de Rusia, s-a situat în ultima lună în jurul valorii de 74$/baril.
Un raport al Agenţiei Internaţionale a Energiei (IEA) arată că Rusia va pierde în următorii ani poziţia de lider mondial în exportul de energie, din cauza consecinţelor invaziei din Ucraina şi în special ca urmare a reducerii vânzărilor de gaze în Europa, piaţa sa tradiţională.
Documentul publicat joi afirmă că exporturile de combustibili fosili ale Rusiei nu vor reveni niciodată la nivelurile din 2021, în pofida reorientării ţării către pieţele asiatice. În termeni globali, IEA calculează că, dacă anul trecut exporturile Rusiei au reprezentat circa 20% din schimburile internaţionale cu energie, procentul va scădea la 13% în 2030. O bună parte din „terenul pe care Rusia îl va pierde” în ceea ce priveşte vânzările de combustibili fosili va fi câştigat de Statele Unite ale Americii şi Orientul Mijlociu. Şi mai mare este reducerea dacă se iau în calcul doar gazele, unde, de la o cotă de 30% în exporturile mondiale în 2021, Rusia va scădea la 15% la începutul următorului deceniu. Motivul este în primul rând decizia ţărilor europene de a se desprinde, progresiv, de gaze, şi în special de cele din Rusia, potrivit raportului citat.
Tiberiu Szabo