Un călugăr într-o pustie a găsit un cuib de păsărele şi nişte ouă! Le-a pus subtil într-un buzunar, pentru că acolo se mânca doar pâine şi pesmet, şi a venit cu ele la chilie!
Când stareţul vizita chiliile, a simţit miros de ars şi a deschis uşa. „Tovarăşul” călugăr, la o lumânare, frigea oul! Şi l-a întrebat:
– Ce faci frate? Cum e posibil aşa ceva?
– Părinte, diavolul m-a îndemnat!
Iritat la culme, satana a spus:
– Îmi pare rău, Părinte! Nici prin cap nu mi-a trecut! Acum mă uitam şi mă miram cum i-o fi trecut aşa ceva prin minte!?