Să nu blestemăm ac, aţă, fir de praf, animal, om, lucru, pom, stea, soare, picătura de apă. Pentru că, în clipa în care am bestemat, blestemul se întoarce peste noi. Când blestemi, îl obligi pe Dumnezeu să oprească anumite sentinţe şi le dai tu!
Şi, în momentul când ai blestemat tu şi nu mai dă El sentinţa, răspunzi tu de urmările sentinţei pe care trebuia să le dea Dumnezeu. Aşa că, mai uşor cu aruncatul vorbelor de clacă din gura noastră!
Povestea cu femeia bătrână care nu murea.
De ce?
Pentru că, în timpul foametei, când mergeau săraci la ea la poartă să ceară ceva, blestema de ardea pământul. Era secetă afară, dar din gura ei ieşea foc mai mare ca seceta de afară. Iar Dumnezeu, ca să o mântuiască, îi luase graiul ca să nu mai blesteme. Dar ea tot blestema cu gândul!