- Vlad Drăghicescu
(corespondență specială)
Este îndreptățit statul să intervină în viața unui copil, interzicându-i întâlnirile cu prietenii și vizitarea bunicilor? Ori, ținând seama numai de datele epidemiologice, să ignore natura umană? Dacă presupunem că răspunsul este afirmativ: care este prețul?
În urmă cu o săptămână, cancelarul german Angela Merkel s-a reunit în videoconferință cu premierii landurilor federale pentru a face bilanțul provizoriu al ”lockdown”-ului intrat în vigoare la 1 noiembrie, când au fost închise, între altele, restaurantele, cluburile sportive, sălile de fitness. Nu și magazinele, școlile și grădinițele, motiv pentru care restricțiile au căpătat cât ai clipi titulatura ”light”.
Numărul de noi infectări s-a stabilizat, creșterea nu mai este una exponențială, dar cifrele sunt în continuare mult prea mari – a transmis guvernul, lăsând de la bun început să se înțeleagă că ”măsurile” vor fi prelungite dincolo de luna noiembrie, probabil până în marja Crăciunului.
Doamna Merkel s-a prezentat la reuniune cu un plan de măsuri complementare, acoperind o largă arie de restricții, de la cele vizând contactul între persoane, până la extinderea obligativității purtării măștii (inclusiv de către preșcolari, inclusiv în curtea școlii).
Stupoare au creat însă două dintre ideile șefei executivului. Prima se referă la intrarea automată în carantină a persoanelor care prezintă simptome de răceală. A doua: ”Cetățenii trebuie să facă în așa fel încât copiii să nu se întâlnească decât cu cel mult un prieten / o prietenă”. Ambele idei au stârnit o avalanșă de critici.
”Această regulă crudă trebuie să dispară!”, a titrat „Bild”. Au urmat reacții vehemente împotriva propunerii Angelei Merkel vizând copiii, inclusiv din tabăra landurilor conduse de social-democrați, parteneri de guvernare ai blocului conservator CDU/CSU. Tulburați au fost și creștin-democrații Angelei Merkel. ”Am cinci nepoți și știu că această regulă nu poate funcționa. Ea nu corespunde realității cotidiene și nu am acceptat-o”, a spus Reiner Haseloff, premierul conservator al Saxoniei-Superioare.
Nici presa germană, indiferent de orientare, nu a întârziat să reacționeze. Într-o intervenție video, Kai Weise, moderatorul cotidianului „Bild”, i se adresează Angelei Merkel: ”Vorbim despre reguli făcute de oameni politici adesea rupți de realitate. Mulți dintre aceștia trăiesc fără copii sau cel puțin fără copii mici. Dumneavoastră, doamna cancelar, când ați stat ultima oară de vorbă cu un copil despre viața lui în aceste vremuri? Ați încercat oare să priviți această criză prin ochii unui copil? Ați mai fi ținut școlile atât de mult timp închise în primăvară? V-ar mai fi trecut prin cap regula cu maximum un prieten?”, întreabă Weise, făcând o aluzie străvezie la faptul că Angela Merkel nu are copii.
Într-un interviu acordat „Die Welt”, președintele Asociației Angajatorilor din Germania (BDA), Ingo Kramer, cea mai importantă voce a economiei germane, a cerut clasei politice de la Berlin să nu subordoneze totul protecției sanitare, slăbind nejustificat coeziunea familială și economia. ”În ultimele săptămâni am observat cu îngrijorare că politica neglijează un pilon important: coeziunea socială. Se spune că sărbătoarea Crăciunului poate fi petrecută și în absența familiei, că e mai bine să renunți la contacte private, la familie. Se merge prea departe. De la bunici la nepoți și între frați, contactele vor continua să fie cultivate, chiar dacă este interzis”, a spus Kramer.
Alte voci din (încă) puternicul mediu economic german au catalogat propunerea de intrare în carantină a oricărui angajat cu simptome (chiar și ușoare) de răceală drept ”condamnare la moarte” pentru numeroase companii a căror activitate depinde de un număr mic de angajați.
Societatea de tip ”zero riscuri”
În societatea zilelor noastre, remarca deunăzi comentatorul unui important cotidian de limbă germană, aproape orice schimbare capătă dimensiunea unei terifiante amenințări vitale. Riscurile, fie că vorbim despre încălzire climatică sau pandemie, se cer eliminate cu celeritate, eficient. Pentru a ține sub control orice risc imaginabil, parlamentele adoptă numeroase legi, iar administrațiile se întrec în emiterea de ordonanțe, prevăzând sancțiuni drastice pentru nerespectarea regulilor. Își dovedește presupusul remediu ineficiența? Nu-i capăt de țară, se trece la înăsprirea legilor.
Însă cât de pregătită este societatea de tip ”zero riscuri” – ce tinde să îi conteste morții caracterul primordial, recte faptul că este regula și nu excepția -, pentru crize majore, ce nu pot fi combătute cu strategii mioape, elaborate în grabă? Conduce sistarea activității economice la dispariția virusului? Ultimele șapte-opt luni ne arată că nu.
În context, necesară ar fi o politică pe termen lung, al cărei scop – citim în cotidianul „NZZ”, într-un comentariu semnat de Eric Gujer, redactorul-șef al gazetei elvețiene – nu poate fi ”eficiența tehnocratică”, ci adaptarea la imperfecțiunile ființei umane. Cu alte cuvinte, clasa politică nu poate pleca de la premisa acceptării în unanimitate a măsurilor de combatere a pandemiei.
”Național-socialiștii și comuniștii au încercat să formeze omul nou. Din fericire, prețul pe care l-au plătit pentru această suficiență a fost propria prăbușire. Nici politica vizând coronavirusul nu va reuși să facă din natura umană, indisciplinată și inconsecventă, ´cetățeni pandemici´ perfecți, care urmează toate instrucțiunile. Să sperăm că nu suntem conduși de roboți care se uită obsesiv la datele epidemiologice și ignoră cunoașterea naturii umane. Parametri medicali sunt cea mai importantă bază pentru controlul bolii, dar nu reprezintă viața în întregime. Abilitățile pedagogice și comunicarea inteligentă sunt la fel de importante. Războiul însuși este prea important pentru a fi lăsat în seama generalilor. Pandemia este mult prea periculoasă pentru ca lupta împotriva ei să fie încredințată virologilor și adepților acestora din politică”, scrie jurnalistul elvețian.