Un oltean a prins peștișorul de aur. Prima lui dorință a fost să aibă o casă mare și frumoasă. A doua dorință a fost să nu ducă lipsă niciodată de bani. Iar a treia a fost să mai aibă alte trei dorințe…
Deciziile Curții Constituționale, după cum bine se știe, sunt obligatorii. Dar nu scria nicăieri în lege că trebuie motivate. Și atunci, judecătorii CCR au inventat propriile reguli. Și au făcut precum olteanul: pentru că au vrut mai mult, au dat o decizie prin care și motivările sunt obligatorii. Iar prin aceste motivări au început, practic, să legifereze! Pentru că, dincolo de deciziile propriu-zise, obligativitatea respectării tuturor considerațiilor cuprinse în motivări face ca CCR să se plaseze deasupra Parlamentului. Nouă oameni fac așadar, în România de azi, mai mult decât o majoritate politică istorică de peste 70 la sută. Nu a fost suficient nici asta. Legile date de Parlament pot fi contestate la Curte, în schimb, deciziile și motivările Curții nu mai pot fi contestate nicăieri. Cei nouă judecători nu greșesc niciodată, sunt deasupra tuturor, precum Papa.
Inițial, în anii fragezi ai democrației post-decembriste, lucrurile stăteau altfel. În legea de organizare și funcționare a CCR, la Curte erau prevăzute două filtre, tocmai pentru a se evita erori umane sau ingerințe politice. Exista un complet de 3 judecători și unul de 5 judecători, al nouălea judecător fiind, prin rotație cu ceilalți, „în pauză” de judecare. Dacă exista o eroare sesizată la completul de 3, putea fi îndreptată la completul de 5 și apoi, la plenul CCR. Practic, un fel de recurs la decizii. Pentu că politicul și-a băgat mereu coada, un lucru bun s-a stricat în dorința evidentă de a avea control asupra Curții. Opoziția din anii ‘90 (când la putere categorică era FDSN-PDSR) reușise să își introducă în CCR trei reprezentanți. Un raport mic de 6 la 3 dar cu risc. Adică la completul de recurs puteau să cadă la sorți, laolaltă, toți cei trei judecători propuși de opoziția de atunci existând posibilitatea ca anumite decizii să fie mai puțin pe placul puterii. Ca să înlăture „riscul”, o minte luminată din pedesere-ul vremii a venit cu ideea desființării filtrelor de judecată și cele două complete de judecată să se unească într-unul singur, permanent, eliminând-se astfel și posibilitatea vreunui recurs la decizii.
Nemaiexistând nici filtrul intern al CCR și nici posibilitatea unei contestări, a început zăpăceala – decizii care se contrazic între ele, motivări care contrazic alte decizii și decizii care contrazic alte motivări. Și toate obligatorii.
Judecătorii CCR au devenit astfel atotputernici, iar dacă se plasează în slujba cuiva, devin o armă redutabilă împotriva oricărui adversar politic. Unanimitățile cu care au fost luate deciziile în ultima perioadă, împotriva USL, sunt o dovadă de necontestat în acest sens. Și au și o altă explicație, general valabilă, nu doar în cazul particular al Curții Constituționale, care ține de politica de cadre. În timp ce Traian Băsescu își urmărește scopurile prin plasarea „talibanilor” săi în posturi-cheie, PSD și PNL dau funcții în cele mai multe cazuri doar ca sinecuri. Și, o dată ajuns omul pe funcție, pare că îl lovește și amnezia în legătură cu proveniența sa. Dacă scopul declarat al USL este acela de a înlătura cu adevărat regimul Traian Băsescu, atunci social-democrații și liberalii ar trebui să înceapă curățenia cu propria lor ogradă.
P.S. Președintele CCR, Augustin Zegrean, se antepronunța, acum două zile, pe scările instituției pe care o conduce, atât în legătură cu anumite modificări făcute în Parlament la Codul Penal, cât și în legătură cu referendumul programat de USL pentru revizuirea Constituției. Spunea el că „trebuie să fim pe măsura așteptărilor contestatarilor Codului Penal” și că nu se poate face un nou referendum pe o Constituție care nu cuprinde ce s-a decis anterior prin alt referendum. De parcă niciodată românii nu ar mai avea voie să își mai modifice Constituția (adoptată prin referendum). Ideile din vârful scărilor sunt, coincidență sau nu, aceleași cu cele aruncate cu o seară înainte de Traian Băsescu la televizor. Consecința se știe. Parlamentarii au fost în unanimitate introduși în categoria funcționarilor publici, deși nu au fost niciodată acolo, iar în locul unor reacții dure față de antepronunțările rostite de președintele CCR, inclusiv pe tema referendumului constituțional propus pentru luna mai, judecătorii instalați de PSD și PNL au tăcut mâlc. Iar surprizele de la CCR pentru actuala putere sunt departe de a se fi încheiat.
Nicoleta Vera