După o pauză de 12 ani, îndrăgita Via dell’Amore din Italia, sau „Calea iubirii”, va primi din nou vizitatori. Traseul pitoresc, cunoscut pentru priveliștile sale uluitoare și atmosfera romantică, a fost închis în 2012 în urma unei alunecări de teren care a rănit patru turiști australieni. De atunci, au fost implementate ample renovări și măsuri de siguranță pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a traseului.
Via dell’Amore, o potecă de 800 de metri săpată în stâncile abrupte din Cinque Terre, oferă priveliști uimitoare ale Mării Ligurice. Acesta a fost mult timp un punct culminant al regiunii Cinque Terre, care este renumită pentru cele cinci sate medievale ale sale – cunoscute sub numele colectiv de „cele cinci ținuturi” – și pentru cei 130 de kilometri de trasee care le străbat. Poteca leagă satele Riomaggiore și Manarola, două dintre cele mai populare destinații turistice ale regiunii, conform BBC.
Originile Căii Dragostei sunt împletite cu istoria dezvoltării regiunii. Inițial, Riomaggiore și Manarola erau sate izolate de navigatori, locuitorii vorbind dialecte distincte din cauza separării lor geografice. Acest lucru s-a schimbat la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost construită o cale ferată între orașele Genova și La Spezia. Muncitorii care săpau cărări de piatră pentru a transporta materiale au creat din greșeală ceea ce avea să devină părți din Via dell’Amore.
Ideea de a conecta aceste drumuri a venit de la locuitorii din zonă, care au văzut o oportunitate de a face o punte între cele două sate. Construcția a început în 1920 și a fost finalizată 11 ani mai târziu. Fabrizia Pecunia, actualul primar al Riomaggiore, povestește cu mândrie că bunicul ei, Brizio Bonanini, s-a numărat printre cei care au ajutat la construirea traseului.
De la finalizarea sa, Via dell’Amore a devenit un simbol al romantismului, pus în valoare de terenul său plat, ușor de navigat și de apropierea de mare. Numele în sine a fost inventat de un graffiti artist anonim care a gravat „Via dell’Amore” pe un perete de stâncă, iar oficialitățile locale au adoptat numele în anii 1970, instalând bănci dedicate figurilor mitologice ale dragostei.
Cu toate acestea, frumusețea traseului este egalată de natura periculoasă a locației sale. Regiunea Cinque Terre este predispusă la alunecări de teren, un risc care a crescut odată cu apariția schimbărilor climatice și cu renunțarea la practicile agricole tradiționale. Timp de secole, locuitorii au construit și întreținut ziduri de piatră uscată pentru a susține terasele abrupte unde cultivau măsline și struguri. Însă, deoarece turismul a înlocuit agricultura ca principală activitate economică a zonei în anii 1950, întreținerea acestor ziduri a fost neglijată, contribuind la instabilitatea peisajului.
„Întregul Cinque Terre este un joc al omului cu natura”, spune Domenico Calcaterra, un geolog de la Universitatea din Napoli. Terenul dramatic al regiunii și tehnicile agricole istorice au creat un peisaj unic, dar vulnerabil, care necesită o conservare atentă.
Odată cu redeschiderea Căii Iubirii, autoritățile locale speră să echilibreze afluxul de turiști cu nevoia de a proteja și de a menține acest mediu delicat. Traseul s-a redeschide pe 27 iulie, iar vizitatorii vor avea din nou șansa de a experimenta una dintre cele mai emblematice și pitorești plimbări din Italia.
Odată cu reluarea turismului, viitorul Via dell’Amore și al regiunii Cinque Terre depinde de eforturile continue de protejare a frumuseții naturale a regiunii și, în același timp, de acomodarea milioanelor de vizitatori care sunt atrași de farmecul său în fiecare an.
Amalia-Alessandra