Biserica poate câştiga spiritual prin îndreptarea unui intelectual care poate fi oglinda multor oameni! Că spun oamenii: măi, l-am văzut pe judecător la biserică, l-am văzut pe profesor la biserică, l-am văzut pe director la biserică, l-am văzut pe doctor la biserică. Da, e imaginea aia românească, rămasă de demult, când satul avea un preot, un învăţător, un primar, care erau în fruntea satului.
Mântuitorul ne învaţă: „Faceţi-vă prieteni din Mamona nedreptăţii”. Fă-ți tu singur bine, nu aștepta.. cum spune Sfântul Vasile cel Mare, milostenie după moarte!
Stau săracele băbuțe și împart prosoape, colăcei, poduri, podețe. Eu nu suport înmormântarea asta a noastră, pentru toate scamatoriile din ea. Eu nu mă duc, nu sunt adeptul lor. Ar trebui îngropat mortul, după principiul Bisericii: i-ai bătut copârșeul în cuie, l-ai prohodit, îl duci la biserică, îl pui în groapă și îi dai drumul!
Restul teatrului și arta populară tradițională s-o facă babele, după ce pleacă preotul.
Pentru că mortul este obligat din viață să plece cu două porunci: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!”. Și, dacă nu l-ai iubit tu pe Dumnezeu, nu te poate iubi el după moarte, iar dacă „N-ai avut Biserica de Mamă, nu-l ai pe Dumnezeu de Tată!„.
Căci tu, ca preot, spui asa: „Pomenește, Doamne, pe toți cei adormiți în nădejdea învierii și credinței veșnice!” Păi, dacă el a murit la bufet cu sticla în mână, țapăn de beat sau sub pat, la Ilena, că a făcut infarct. Ăla ajunge în Rai? Ăla stă cu dracul din prima la răcoare, nu mai are treabă: „EI DOI ȘI-O UMBRELĂ!” Deci, asta îl așteaptă, asta e chemarea lui, pentru asta s-a luptat o viață!