În limba chineză, bujor înseamnă „cel mai frumos”, ceea ce i se potriveşte pe deplin, pentru că este una dintre cele mai frumoase flori de grădină. Alb, roşu, roz, coral, vişiniu sau galben, bujorul este una dintre cel mai vechi plante ornamentale.
În China, bujorul este simbol al onoarei şi bogăţiei, declarat floare naţională de către Dinastia Qing. Cunoscuţi încă din anul 100 înainte de Christos, bujorii au devenit foarte populari la grădina imperială, unde se aflau chiar sub protecţia împăratului.
La început, bujorii erau cultivaţi pentru proprietăţile medicinale – coaja de bujor era folosită pentru prepararea unei substanţe ce remineraliza organismul şi avea proprietăţi antibacteriene, floarea calma dureri şi diverse boli, alungând chiar şi spiritele malefice.
Seminţele de bujor erau înghiţite pentru a preveni coşmarurile şi pentru a calma durerile de stomac. Ceaiul din flori de bujor trata răceala, vindeca stările de epilepsie, durerile de dinţi şi icterul.
În limba japoneză, bujor înseamnă „leac medicinal adus din China” şi era folosit pentru tratarea durerilor menstruale, a astmului şi a epilepsiei.
Bujorul a fost adus în Anglia în anul 1200, de către legiunile romane, fiind descris pentru prima dată într-un manual de botanică în anul 1636.
Roxana Mera