Prima taină fundamentală a religiei ortodoxe, botezul include creştinii în credinţa lui Isus Hristos. Potrivit învăţăturii bisericeşti, sfânta taină a botezului se săvârşeşte după naştere. Prin botez, omul dobândeşte iertarea păcatului strămoşesc şi a tuturor celorlalte păcate săvârşite până atunci, devenind membrul bisericii ortodoxe. În perioada Vechiului Testament, în a opta zi după naştere, pruncii de sex masculin erau tăiaţi împrejur şi li se punea numele de botez.
În perioada de început, doar adulţii erau botezaţi, pentru că lor le era adresată propovăduirea, iar pruncii nu puteau fi botezaţi înaintea părinţilor lor. Mai apoi, când bărbaţi de seamă au început să se boteze împreună cu toata familia lor, au început să fie botezaţi şi copiii singuri şi separat. În anul 253 exista deja practica botezării pruncilor la opt zile după naştere.
La slujbă, se rosteşte Crezul, apoi se aprind lumânările ca simbol al credinţei aprinse în inima celui botezat şi care trebuie să ardă toată viaţa. Se mai aprind trei lumânări în faţa cristelniţei, ca simbol al Sfintei Treimi, iar, după ce apa din cristelniţă este sfinţită de preot, copilul se unge cu untdelemn, ca simbol al milei lui Dumnezeu. Se înconjoară masa de trei ori în numele Sfintei Treimi, cerc care simbolizează legătura sacră, ce trebuie să fie continuă şi unită. Spălarea este simbolul iertării păcatelor, iar tunderea simbolizează supunerea omului botezat legilor lui Dumnezeu.
Roxana Mera