Creşterea indemnizaţiei de şomaj este justificată şi necesară deoarece ar contribui la o integrare reală a şomerilor în piaţa muncii, România fiind singurul stat din Uniunea Europeană cu o indemnizaţie medie de şomaj mai mică de 50% din salariul minim, susţin reprezentaţii Blocului Naţional Sindical (BNS), citați de Agerpres.
BNS arată că 703.341 de locuri de muncă au fost pierdute în perioada 15 iunie – 11 septembrie 2020, iar 344.673 din aceste locuri de muncă pierdute erau ocupate de persoane ce nu mai aveau un alt loc de muncă. Aceste persoane sunt astăzi şomeri şi au nevoie de sprijin să supravieţuiască şi de asistenţă pentru a-şi găsi un loc de muncă, susține BNS într-o scrisoare deschisă adresată Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale.
Principalele mesaje ale scrisorii deschise:
- Suntem de acord că şomerii indemnizaţi sau neindemnizaţi au nevoie de formare profesională pentru a fi integraţi în piaţa muncii, însă participarea la formare şi căutarea unui loc de muncă în mod activ presupune costuri suplimentare, ca urmare creşterea indemnizaţiei de şomaj este cu atât mai mult justificată şi necesară. Măsurile active de ocupare trebuie regândite, atât sub aspectul resurselor alocate, umane şi financiare, cât şi sub aspectul eficienţei acestora. Acestea trebuie să reprezinte o preocupare permanentă şi trebuie să vizeze nu doar pe şomeri, ci în egală măsură pe cei ce se află în condiţii de ocupare precară, care se află sub risc permanent să-şi piardă locul de muncă.
- Ne aducem aminte că forţa de muncă are nevoie de formare profesională atunci când se află în şomaj, însă uităm permanent faptul că angajatorii nu-şi respectă prevederile legale de a forma profesional personalul angajat.
- România a ratificat Convenţia OIM 168/1988, prin adoptarea Legii 112/1992, având obligaţia de a acorda o indemnizaţie de şomaj care să reprezinte minim 50% din salariul minim pentru cei care nu au contribuit la fondul de şomaj şi minim 50% din ultimul salariul pentru cei ce au plătit contribuţii. În acest moment România încalcă prevederile Legii 112/1992, respectiv ale Convenţiei 168/1988.
- Pentru absolvenţii care nu au contribuit la fondul de şomaj, cuantumul indemnizaţiei de şomaj ar trebui să fie conform Convenţiei cel puţin 50% din salariul minim net, adică 673 lei (1.346 – salariul minim net lei 50%) începând cu 1 ianuarie 2020. Această indemnizaţie este în prezent 250 lei. Raportul între indemnizaţia de şomaj şi salariul minim net este în acest caz de 18,5%.
- 74,9% din gospodăriile în care capul familiei este un şomer nu au reuşit în 2019 să achite la timp unele cheltuieli, 82,5% nu au reuşit să-şi achite la timp cheltuielile pentru întreţinerea locuinţei (apă, energie electrică şi termică).
- Cu excepţia şomerilor care anterior pierderii locului de muncă au avut un salariu în ultimele 12 luni mai mare decât salariul mediu brut pe economie şi o vechime în muncă de peste 10 ani, toţi ceilalţi şomeri primesc indemnizaţii de şomaj mai mici decât pragul minim de sărăcie pentru o persoană singură. O persoana cu mai puţin de 3 ani vechime, indiferent de salariul avut anterior pierderii locului de muncă, va primi o indemnizaţie de şomaj de 375 lei. În această perioadă trebuie să-şi caute un loc de muncă, numai pentru abonamentul de transport necesar pentru a putea participa la interviuri sau la activităţi de formare profesională ar plăti aproape o tremie din venitul primit. Care ar putea să fie prioritatea unui şomer care-şi caută activ un loc de muncă având un venit 375 lei pe lună? Cum ar putea să aleagă între măşti, dezinfectant, transport, medicamente sau hrană?