- Sorin Roşca Stănescu
Senatorul Ioan Ghișe a plecat din PNL, întrucât doreşte să-şi încerce şansele, că independent, în alegerile prezidenţiale. Într-una din ultimele sale intervenţii într-o emisiune de televiziune, el a făcut un raţionament extrem de interesant. Şi anume că Victor Ponta, în măsura în care decide definitiv să candideze, risca să piardă totul, dacă nu câştigă. Şi conducerea partidului şi funcţia de premier. Dar, pentru a câştiga, are nevoie de cele câteva procente pe care i le-ar putea oferi Traian Băsescu. De aceea, spune Ghișe, Ponta este dispus să facă trocul. El preşedinte, Traian Băsescu premier. Să analizăm acest scenariu.
În timpul celor doi ani de la instalarea Guvernului Ponta, s-au petrecut suficiente evenimente pentru a putea să tragem unele concluzii privind natura reală a relaţiei Ponta-Băsescu. Dar, înainte, să vedem care sunt intenţiile reale ale celor doi oameni politici. În ceea ce-l priveşte pe Băsescu, acesta şi-a exprimat, nu o dată, intenţia de a ajunge premier. De altfel, el a şi încercat să joace un rol de prim-ministru pe vremea Guvernelor Boc. Aşa s-a şi ajuns la sintagma “preşedinte jucător”. Pentru cei care nu sunt convinşi că locatarul de la Cotroceni se face luntre şi punte pentru a se muta în Palatul Victoria, poate fi util şi un alt argument, care şi el se bucura de credibilitate. Şi anume că faptele penale ale domnului Traian Băsescu, săvârşite înainte şi în timpul mandatelor prezidenţiale, l-ar putea aduce sub incidenţa justiţiei şi, în măsura în care, după un timp, nu va mai fi capabil să o influenţeze, el ar putea ajunge, aşa cum spune Victor Ponta, după gratii. Încă un motiv pentru a face o înţelegere de natură să-i asigure, în viitorii ani, o protecţie. Dar cu cine poate face înţelegeri Traian Băsescu?
Un simplu raţionament de logică formală ne conduce la concluzia că singura soluţie pentru acesta, fie pentru a ajunge premier, fie pentru a-şi prelungi, sub o formă sau alta, starea de imunitate, fie pentru realizarea ambelor obiective, este o alianţă cu cei care ar putea deţine puterea după ce el îşi încheie mandatul. Cine sunt aceştia? Ar putea fi PNL. În măsura în care Klaus Iohannis va câştiga alegerile prezidenţiale. Dar puterea pe care o va avea Klaus Iohannis, din punctul de vedere al intereselor domnului Băsescu, va fi o pură ficţiune. De ce? În primul rând fiindcă domnul Klaus Iohannis nu va fi un preşedinte jucător. Ci unul constituţional. El nu-şi va folosi prerogativele pentru a răspunde unor înţelegeri murdare, de natură electorală. El nu este şi nu va fi într-un blat cu Traian Băsescu. Şi chiar dacă, prin absurd, Iohannis ar face un blat cu Băsescu, acesta, ajuns chiar preşedinte, nu are nicio influenţă asupra procurorilor din marile Parchete şi nu are niciun ascendent asupra doamnei Livia Stânciu, preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cea care, până la urmă, prin cele două complete din subordine, finalizează, într-un fel sau altul, marile dosare penale. Nu Klaus Iohannis a participat la împărţirea puterii în marile Parchete. Şi nu Klaus Iohannis este cel care l-a numit pe actualul ministru al Justiţiei. Ajuns preşedinte, Klaus Iohannis nu va putea şi nici nu va dori să îi creeze imunitate lui Traian Băsescu sau să răstoarne în aşa fel majoritatea parlamentară, încât să-l poată instala pe acesta în funcţia de prim-ministru. Ultimul şi nu cel mai neînsemnat argument este că, atunci când împrejurările politice vor fi favorabile şi în deplin respect faţă de Constituţie, dacă liberalii vor da preşedintele câştigător, atunci actualul PDL va da candidatul de premier. Din nou, Traian Băsescu este exclus.
Cea de-a doua ipoteză posibilă şi singura care rămâne în picioare este o înţelegere între Traian Băsescu şi Victor Ponta. Dacă Victor Ponta va mai avea nevoie de unu-două procente pentru a câştiga, în final, competiţia prezidenţială, el nu va ezita să-l nominalizeze pe Traian Băsescu. Continuând şi, mai exact, finalizând trocul cu acesta. Este unul dintre motivele pentru care PSD, deşi are obligaţia morală şi politica de a desemna un tandem în alegeri, întârzie să facă acest lucru. Cât timp poziţia de viitor premier rămâne vacanţă, avem toate motivele să îl suspectăm pe Victor Ponta.
Ei bine, şi acum să încercăm un recurs la istoria recentă. Cred că nu se mai îndoieşte nimeni că între PNL şi Traian Băsescu nu a existat şi nu există vreun aranjament. Până şi Victor Ponta ştie asta. Deşi afirma contrariul. În schimb, avem o lungă listă de blaturi Ponta-Băsescu. Începutul a fost pactul de coabitare. A continuat cu eliminarea concertat de cei doi a profesorului Marga de la şefia Ministerului de Externe. A urmat asaltul asupra Ministerului Justiţiei. Scoaterea pe horn a Monei Pivniceru, pentru a-i face loc domnului Cazanciuc, vechi colaborator al preşedintelui, dar şi al doamnei Laura Codruta Kovesi. La rând, a venit împărţirea, în stil cămătăresc, a conducerilor marilor Parchete. Este vorba de numiri a zeci de procurori, palsati în toate funcţiile ierarhice. Şi multe, multe alte blaturi. Inclusiv la Curtea Constituţională. Blaturi interne şi blaturi externe. Culminând chiar acum, în aceste zile, prin ping-pongul executat cu Legea reducerii CAS. Ce face Traian Băsescu de fapt? Îi face jocul lui Victor Ponta – utilizând un pretext teoretic corect –, pentru a amâna sine die promovarea actului normativ. Să vedem cum reacţionează PSD la solicitarea şi la oferta PNL de a fi convocat imediat Parlamentul în sesinue extraordinară, astfel încât Legea CAS să treacă şi să se aplice neîntârziat.
Cum spuneam, lista blaturilor este foarte lungă. Cândva o vom parcurge integral. Dar fie şi numai enumerarea de mai sus, cred că afirmaţia că între Traian Băsescu şi Victor Ponta există o înţelegere politică pe termen lung şi cu o substanţială încărcătura machiavelică rezista şi se va dovedi, până la urmă, în faţa întregii opinii publice, ca fiind cea reală.