- Sorin Roşca Stănescu
Ieri, am transmis opiniei publice un comunicat prin care semnalez un fapt cert. Partidul Mişcarea Populară a angajat cheltuieli uriaşe la europarlamentare care întrec cu mult puterea financiară a acestui partid. Care nu primeşte niciun ban de la Guvern fiind nou înfiinţat şi nici nu ia cotizaţii decât de la membrii care au funcţii de conducere. Ce sponsori ar putea cheltui, de dragul PMP, altfel decât eventual şantajaţi, 2.5 milioane de euro? Şi nu m-am referit deloc la consultanţă. Pentru că, tot ieri, a fost lansată o dezvăluire absolut senzaţională. Bazată, din nou, pe fapte certe.
Aceasta aparţine unui cunoscut jurnalist, Bogdan Tiberiu Iacob, care conduce site-ul Inpolitics. Pornind de la ultimul sondaj publicat şi comentat pe larg chiar de către Traian Băsescu, analistul Inpolitics descoperă şi dovedeşte că Partidul Mişcarea Populară a angajat cea mai mare firma de consultanţă electorală din Statele Unite, numită Greenberg Quinlan Rosner Research. Aceasta a lucrat, de-a lungul anilor, în schimbul unei remuneraţii extrem de consistente pentru personalităţi politice importante, cum ar fi Bill Clinton, Tony Blair sau Nelson Madela. Dar surpriza. Pe site-ul companiei, la rubrica clienţi internaţionali, apare şi menţiunea „president Traian Băsescu”. Deci, atenţie, avem de-a face cu una dintre cele mai scumpe firme din lume, dacă nu cumva cea mai scumpă, care lucrează astăzi în baza unui contract oficial, dar cu clauze secrete, inclusiv în ceea ce priveşte contravaloarea prestaţiei pentru jucăria politică a domnului Traian Băsescu, Partidul Mişcarea Populară, şi care, în ultimii ani, a lucrat şi pentru Traian Băsescu, în calitatea acestuia de preşedinte.
Nu contest dreptul fiecărui partid şi dreptul fiecărui om politic de a lucra cu ce consultanţi doreşte. Numai că asemenea operaţiuni trebuie făcute în literă şi în spiritul legii. Există reglementări clare în ceea ce priveşte banii cheltuiţi în campaniile electorale. Şi provenienţa lor. Insist asupra faptului că este imposibil ca PMP să dispună de circa 2.5 milioane de euro pentru a plăti destrăbălata campanie de publicitate electorală pe care şi-o face prin bannere, flyere, afişe, clipuri publicitare în presă audiovizuala, publicitate masivă în presă scrisă şi pe site-uri sau contravaloarea difuzării unor declaraţii de presă, a unor conferinţe, dezbateri sau mitinguri. Iar în această sumă nu au fost incluse cercetările de piaţă. Şi nici consultanţă. Care, în principiu, costa cam tot atât, dacă ne raportăm la preţurile practicate de faimoasa firma americană. Conform legii, PMP trebuie să dovedească că dispune, în mod legal, de asemenea sume astronomice de bani. Tot conform legii, nicio donaţie nu poate depăşi un anumit cuantum. Singura donaţie de care am auzit este cea făcută de Traian Băsescu, dar ea se ridică doar la un salariu. De preşedinte. Adică circa 3.000 de euro.
Dar ce să vezi? Dacă introducem în ecuaţie faptul că şi Traian Băsescu, ca preşedinte, a utilizat aceeaşi companie de consultanţă, începem să ne punem şi un alt gen de întrebări. De unde a avut preşedintele statului român bani să plătească societatea de consultanţă? Şi cât Dumnezeu o fi costat? În bugetul instituţiei prezidenţiale nu există un asemenea capitol. Atunci de unde au provenit banii? Nu ştim, pentru că nici domnul Traian Băsescu, că de altfel nici PMP, nu lucrează la vedere. Adică transparent.
Dar ceea ce ştim totuşi este că, în România, compania americană este reprezentată de un personaj conscut sub numele de Tal Silberstein. Tot un cetăţean american. Care, în mod straniu, extrem de straniu, nu a raportat fiscului american, aşa cum legea îl obliga, sumele extrem de mari pe care le-a câştigat de-a lungul anilor în România, în urma diferitelor contracte de consultanţă. Orice persoană sau orice instituţie din această ţară se poate adresa Departamentului de Justiţie din Statele Unite, de unde va primi, aşa cum am primit şi eu în urmă cu câţiva ani, informaţii amănunţite – cât o carte de telefon – despre situaţiile raportate de Tal Silberstein. Şi nu apar acolo adevăratele sume încasate. Ci doar cifre simbolice.
Unul dintre apropiaţii lui Tal Silberstein este domnul Dan Andronic. Împreună şi împreună cu Sebastian Ghiţă, deputat PSD şi mare prieten al lui Victor Ponta, au amanetat, pentru viitorii 15 ani, Loteria Romana unei societăţi austriece, Novomatic, dar şi societăţii greceşti, care a prăduit-o până la finele anului trecut. Pierderea pe care o va înregistra statul român se ridică la câteva miliarde. Mai multe miliarde chiar decât cele deja pierdute până acum. Ştim că domnul Traian Băsescu, de sub steaguri, l-a acuzat şi l-a ameninţat de multe ori pe Sebastian Ghiţă. Ştim, de asemenea, că este perfect informat asupra operaţiunii de crimă organizată de la Loteria Romană. Şi, totuşi, în această privinţă nu a suflat o vorbă şi nu a acţionat în niciun fel. Oare de ce? Nu cumva fiindcă acolo sunt implicaţi Dan Andronic şi Tal Silberstein? Dar în ceea ce priveşte Roşia Montană, pe care a susţinut-o cu frenezie, mult timp, acelaşi preşedinte Traian Băsescu? Şi unde, din nou, consultantul american este implicat. Nu cumva banii reali nu au fost livraţi de la preşedinte la consultant în mod direct şi de la PMP la consultant în mod direct, ci pe filiere oculte?
Iată încă un motiv pentru care nu mă sfiesc să solicit fie Parchetului General, fie DNA să se sesizeze şi să declanşeze, pentru a apăra banul public şi interesul naţional, cuvenitele investigaţii. Şi nu mă îndoiesc de capacitatea SRI şi SIE de a pune la dispoziţie, unui anchetator serios, dovezile necesare. Şi astfel, vom dezlega un mister: cum de ultima cercetare de piaţă, realizată chiar de compania americană, a săltat atât de mult PMP şi a săltat-o atât de mult pe Elena Udrea, pe seama Partidului Naţional Liberal şi a lui Crin Antonescu. Bani murdari. Curăţă manipulare.