- Sorin Roșca Stănescu
Cine are urechi de auzit să audă. Și să mă creadă pe cuvânt. Rareș Bogdan funcționează ca un seismograf. Un seismograf de maximă precizie, cu ajutorul căruia putem urmări mișcările decisive preconizate de Guvernul Orban. Și ieri, din nou, Rareș Bogdan a tras un semnal de alarmă. Vine o nouă asumare de răspundere. Care va răsuna ca o palmă pe obrazul câtorva partide politice. Și care poate face diferența numărului de voturi necesare pentru trântirea Guvernului printr-o moțiune de cenzură. Este despre Secția Specială de Investigare a Infracțiunilor din Justiție.
De câte ori „number one” ne-a anunțat câte ceva și indiferent cât de șocant a fost mesajul său, s-a demonstrat că are dreptate. Este bine informat. Știe ce mișcări se pun la cale la vârful Guvernului și al Partidului Național Liberal. Dar, mai ales, știe ce planuri are Klaus Iohannis. Planuri pe care vasalul său până în prezent le-a executat cu precizie. Acum Rareș Bogdan ne vestește ceea ce în analizele anterioare preconizam că se va întâmpla. Și anume că Guvernul Orban, după ce iese cu fața curată din asumarea de răspundere pe alegerile locale în două tururi și trece cu bine de moțiunea de cenzură simulată de PSD, lansează imediat o a doua moțiune de cenzură. De natură să scoată din minți câteva partide. Și să determine intrarea în spirala alegerilor anticipate, fără a mai fi necesară o demisie a lui Ludovc Orban.
Acest detaliu legat de demisia sau non-demisia lui Ludovic Orban are importanța sa. Dacă demisionează, e ca și când a solicitat votul parlamentarilor pentru a pune în scenă o butaforie. O comedie politică. Ca și când ai fi solicitat aprobarea Parlamentului pentru a guverna în baza unui program politic după care, la un interval de câteva luni, abandonezi lupta. Și încerci să o iei de la început, ignorând reacția pe care o pot avea pe drept cuvânt partidele politice față de un gest extrem de neseriozitate. Iar Klaus Iohannis cum ar mai putea să-l numească tot pe Orban, după ce acesta depune armele și demisionează? Scena politică ar deveni cu totul și cu totul suprarealistă. Iar reacția partenerilor externi nu va putea fi alta decât de sancționare a unui derapaj evident. Și așa se face că am avut dreptate atunci când am spus că Ludovic Orban nu va demisiona nici în ruptul capului. Și că, după ce își vede sacii în căruță, impunând alegeri în două tururi, la care PSD nu se va opune decât formal printr-o moțiune de cenzură, Orban se încordează și face mișcarea decisivă. O asumare de răspundere la care singura reacție posibilă a unor partide din Parlament este o moțiune de cenzură, pe care de această dată o vor susține până la capăt.
Atenție! În România a avut loc un referendum. Culmea, propus chiar de președintele Klaus Iohannis. Și susținut cu toate armele din dotare de către PNL. Și asumat de populația României. Conform acestui referendum, nimic din ceea ce vizează Justiția nu ar mai trebui să fie promovat sub aspect normativ prin ordonanțe de urgență. Logica, litera și spiritul acestui referendum desfășurat recent spun unul și același lucru. Că orice modificare a legislației privind Justiția trebuie să se ia în Parlament printr-o amplă dezbatere și cu consultarea prealabilă a societății civile și a patenerilor externi. Este adevărat. Ceea ce ne anunță Rareș Bogdan cu subiect și predicat înseamnă că Ludovic Orban nu pregătește o ordonanță de urgență ci altceva pentru a desființa SIIJ. Acest altceva este o asumare de răspundere. Asumarea de răspundere însă presupune tocmai sărirea acestor etape pe care cetățenii României le-au stabilit prin referendum. Adică dezbaterea parlamentară. Asumarea de răspundere înseamnă tocmai eliminarea dezbaterilor parlamentare. Asumarea de răspundere nu poate fi atacată prin negocieri și discuții între reprezentanții partidelor politice, legea propusă nu poate fi modificată prin aceast mecanism democratic și, pentru că procedura este extrem de rapidă, nici nu are loc o consultare cu societatea civilă, cu partenerii europeni și cu mediul profesional asupra căruia are efecte. Asumarea de răspundere este o lovitură de bardă executată în Parlament. Ca mecanism, este mai puțin democratică decât ordonanța de urgență. Ceea ce înseamnă că este înfrântă voința electoratului exprimată la referendum.
Sunt trei partide politice care s-au exprimat de-a lungul timpului extrem de ferm, de tăios, de categoric în legătură cu proiectul PNL de desființare a SIIJ. În primul rând PSD. Principalul autor al legii de înființare a acestei instituții. În al doilea rând ALDE, care până în prezent a fost extrem de consecvent în susținerea SIIJ. În al treilea rând UDMR, care s-a exprimat de mai multe ori în același sens. Și ce consecință are sublinierea acestui raport de forțe?
Cea mai vizibilă consecință este că, de această dată, o moțiune de cenzură poate strânge în final 233 de voturi. Adică numărul necesar pentru căderea Guvernului Orban. Dacă de aici se generează încă două căderi de Guvern și, deci, alegeri anticipate sau dacă nu se va întâmpla acest lucru, asta este o altă poveste pe care o putem analiza, vorba lui Iohannis, pas cu pas. Dar cert este că, așa cum ne-a obișnuit Rareș Bogdan, atunci când anunță un cutremur, acesta va avea loc.