O grupare de luptători pro-ucraineni și de etnie rusă a transmis vineri că încă se află pe teritoriul Rusiei, unde se luptă cu trupele regulate ale Moscovei, în apropierea graniței dintre cele două state aflate în război. Joi, oficiali ruși au declarat că au fost respinse trei atacuri de peste graniță, în regiunea Belgorod, potrivit agenției Reuters.
Acesta este al doilea val de atacuri de acest tip, după cel din 22-23 mai, în contextul creșterii frecvenței loviturilor de artilerie și al pregătirilor Ucrainei pentru o contra-ofensivă care are ca obiective eliberarea teritoriilor ocupate ilegal de Rusia după invaziile din 2014 și 2022.
Grupările care au revendicat aceste incursiuni sunt Legiunea Eliberarea Rusiei și Corpul Voluntarilor Ruși, care afirmă că sunt formate din cetățeni ai Rusiei și au ca scop înlăturarea regimului Putin și readucerea Rusiei în ”lumea liberă”. Acest tip de strategie politico-militară este copiată după strategia folosită de Rusia după desființarea Uniunii Sovietice, pentru păstrarea controlului în mai multe foste republici, prin inventarea unor grupuri locale de rezistență armată.
Aceste atacuri au un impact major asupra mișcărilor de pe front și asupra percepției populației Rusiei cu privire la război, așa cum arată o serie de analize recente:
Ministerul Apărării din Marea Britanie
În analiza zilnică publicată vineri, Ministerul Apărării de la Londra constată că grupurile de partizani au atacat regiunea Belgorod din Federația Rusă pentru a doua oară în zece zile. Aparate de tip dronă au atacat orașul Belgorod (la 35 km de graniță), iar autoritățile ruse au evacut civili din orașul Shebikino, în urma loviturilor de artilerie dinspre Ucraina. De această dată, forțele ruse au răspuns mai rapid și mai eficient, aducând pe propriul teritoriu elicoptere de luptă și lansatoare de rachete. Comandanții ruși se află în fața unei dileme presante: să își consolideze apărarea în regiunile de graniță ale Rusiei sau să își întărească pozițiile în zonele pe care le ocupă în Ucraina.
Contul de Twitter @ChrisO_wiki, specializat în cercetare și istorie militară
Operațiunile de diversiune ale Ucrainei și incursiunile recente de peste graniță creează tensiuni mari în rândul forțelor ruse aflate pe liniile de front din Ucraina. Sunt informații că au fost mutați militari din Ucraina (zona Kreminna) pentru a păzi granița în regiunea Belgorod. În continuare, zona de graniță este apărată de militari în termen, care sunt prost echipați și neantrenați.
Viktor Kovalenko, publicist ucrainean stabilit în SUA
Rusia realizează amplasări de trupe, regrupări sau retrageri în mod haotic, pe toată lungimea frontului, pe care este evident că nu-l vor putea apăra. Militarii ruși de rang înalt sunt preocupați doar să raporteze că vor putea menține pozițiile în cazul unei contra-ofensive ucrainene. Dar soldații, subofițerii și ofițerii de rang mic sau mediu nu sunt interesați de asta. Sunt departe de Moscova și sunt, în general, confortabili cu ideea să se predea ca să își salveze viețile. Se pare că operațiunile de tip psihologic ale Ucrainei funcționează: comanda militară a Rusiei este din ce în ce mai confuză.
Mark Galeotti, cercetător la Royal United Services Institute, Londra
Ucraina lansează o serie de operațiuni de pregătire a contra-ofensivei – atacuri asupra depozitelor de combustibili și de armament și asupra centrelor de comandă și control. Atacarea liniilor de aprovizionare este un punct-cheie în războiul modern. Este o prejudecată că o contra-ofensivă trebuie să fie un atac masiv, de amploare. De fapt, poate fi formată dintr-o serie de atacuri concentrate, care se succed.
Ucraina spune că nu are legături cu acești partizani, că sunt doar patrioți ruși care sunt din întâmplare pe acolo. Desigur că aceste unități rusești care luptă în numele puterii de la Kiev funcționează complet în structurile forțelor armate ucrainene și sunt în esență controlate de serviciile de informații militare ale Ucrainei. Kievul urmărește obiective precise:
- La modul general, să pună presiune psihologică pe Kremlin. Atacurile pun Kremlinul într-o situație stânjenitoare. De obicei, Putin nu ia decizii bune când este sub stress – ori amână, ori exagerează. Ucrainenii știu asta. Putin este preocupat mai mult de micro-managementul efortului de război, va comite niște erori. Dacă ne uităm la micro-cosmosul hiper-naționaliștilor ruși din social media, mulți spun ”Ce dracu’ se întâmplă?”. Cum e posibil ca unii să se plimbe peste graniță, să tragă în posturi de grăniceri și de poliție și să se întoarcă? Asta generează probleme reale în interiorul elitei politice din Rusia.
- Să îi țină pe ruși în incertitudine, să îi facă să își mute trupele încercând să consolideze zone care de fapt nu au nevoie de consolidare. Este o graniță lungă cu Ucraina, care este foarte greu de apărat. Din motive politice, vor trebui să arate că fac ceva, că iau problema în serios și să mute unități în aceasă zonă de frontieră – unități care altfel ar fi stat în tranșee, gata să răspundă la orice atac al Ucrainei.
Tatiana Stanovaya, expertă din Rusia, rezidentă în Franța, fondatoare a companiei R. Politik
De la începutul războiului, acțiunile de răspuns ale Ucrainei au fost din ce în ce mai curajoase și au depășit toate liniile roșii fixate retoric de Moscova. Forțele paramilitare care intră în regiunea Belgorod cu mașini blindate și atacurile cu drone asupra Moscovei aduc un nou grad de pericol: amenințările la adresa populației. Gravitatea acestor atacuri este în disonanță cu reacția apatică a administrației, care, indiferent de situație, continua să se parte ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Președintele Vladimir Putin este tăcut, ca de obicei. Purtătorul lui de cuvânt deviază întrebările către Ministerul Apărării. Cei de la Ministerul Apărării răspund cu rapoarte interminabile despre succese în care nu mai crede nimeni de mult timp. Impresia generală este că liderii Rusiei nu înțeleg pericolul.
Acesta este modul de lucru al sistemului din Rusia: toate resursele sunt concentrate nu pe respingerea atacurilor sau pe evaluarea nivelului de risc, ci pe mutarea responsabilității către alcineva. Nu există o înțelegere a proporției evenimentelor, nici empatie pentru rușii de rând care sunt prinși în atacuri. Mesajele liderilor sunt simple: președintele muncește mult, iar Kremlinul nu consideră că atacurile sunt o urgență.
Putin vorbește des despre anduranța rușilor, despre gradul lor de înțelegere și solidarizare cu deciziile guvernului. Oricât de grav ar fi următorul atac, Putin nu crede că s-ar putea declanșa furia societății față de apatia autorităților. Putin se teme de alarmism. Dacă senzația de pericol devine prea mare în rândul publicului, autoritățile trebuie să mobilizeze resurse pentru a răspunde, iar asta nu se potrivește cu tactica tragerii de timp, pe care a ales-o Kremlinul. Astfel, acolo unde este posibil, eșecurile sunt prezentate ca succese. Nu sunt oferite multe detalii despre aceste atacuri, pentru a nu fi nevoie de reacții sau de scuze. În relația cu instituțiile interne și cu elitele, Putin a fost mereu ghidat de moto-ul ”Nu faceți o mare filozofie din asta”. Această abordare nu sună bine în universul ultra-naționaliștilor, pentru că pare a fi neputință.
Sunt trei motive pentru reacția pasivă a guvernului la atacurile cu drone:
– încrederea lui Putin în reziliența rușilor;
– obsesia autorităților de a prezenta ”reușitele”;
– lipsa de pregătire a armatei ruse de a răspunde la astfel de atacuri.
În sistemul din Rusia, cel care trage alarma este cel care pică vinovat. Este mai ușor să ascunzi sub preș decât să recunoști o vulnerabilitate. Problema este că această tactică are limitele ei. Oamenii vor să vadă lideri puternici, iar acum conducerea arată din ce în ce mai neajutorată și confuză.
V. Bârleanu