Persoanele aflate în detenția serviciilor de imigrare din SUA (ICE) sunt expuse unor consecințe grave rezultate din răspândirea rapidă a infecției cu coronavirus 2 (SARS-CoV-2) și acces inadecvat la îngrijiri medicale. Această situație reprezintă un imperativ moral și de sănătate publică care impune o acțiune rapidă a Departamentului pentru Securitatea Internă a SUA (DHS) scrie, miercuri, revista științifică Nature, cerând o reacție umanitară pentru eliberarea imigranților aflați în detenție.
Persoanele care sunt încarcerate, inclusiv imigranții aflați în detenție, sunt printre cele mai vulnerabile la infecții și boli complicate din cauza factorilor de inegalitate existenți. Încarcerarea imigranților fără document este un fenomen relativ nou în SUA. Populația medie anuală zilnică în detenție ICE a crescut de mai mult de șapte ori în ultimii 25 de ani, până la un vârf de peste 50 000 de persoane în 2019.
Multe persoane aflate în detenția ICE nu au fost niciodată acuzate de o infracțiune. Imigranții aflați în detenție în ICE în toată țara și-au explimat teama cu privire la apariția unui focar de COVID-19 și au propus un răspuns umanitar imediat pentru atenuarea riscului de infecție.
Implementarea rapidă a măsurilor de prevenire și control al infecției în detenție este esențială pentru o strategie națională mai largă de sănătate publică. Deși persoanele care sunt încarcerate sunt limitate, are loc un grad ridicat de interacțiune cu comunitatea (personal, vizitatori, contractori), inclusiv prin transportarea între unități.
Deoarece transmiterea SARS-CoV-2 este predominant de la o persoană la alta prin picături, un pilon al prevenirii infecțiilor este distanțarea și dezinfectarea, ceea ce contravine principiilor detenției.
Încarcerarea presupune ca grupuri mari de oameni să fie ținute împreună în spații restrânse și adesea slab ventilate. Multe zonei sunt comune, inclusiv locuințe, săli de așteptare, zone de luat masa, spații de recreere și săli de clasă.
Practicile de dezinfectare și decontaminare sunt, de asemenea, complicate de capacitatea SARS-CoV-2 de a supraviețui pe perioade îndelungate pe materiale care sunt foarte răspândite în detenție, cum ar fi metalele și alte suprafețe neporoase.
Din perspectiva sănătății publice, strategiile de atenuare în spațiile de detenție ar trebui să fie completate de procedurile de screening și de izolare de rutină.
Persoanele care sunt depistate pozitive sau dezvoltă simptome în timpul detenției trebuie să fie izolate medical și să primească îngrijiri pe care centrele de detenție nu le dețin.
Deteriorarea clinică, adesea rapidă cu COVID-19, va necesita transferul rapid al persoanelor cu COVID-19 la unitățile medicale locale pentru îngrijiri specializate care ar putea depăși capacitatea sistemelor de asistență medicală locale, în special în mediul rural și semi-rural, unde sunt localizate multe centre de detenție. Combinația dintre o populație captivă expusă unei boli extrem de infecțioase și îngrijire deficitară are potențialul de a crește incidența infecției și a ratei de fatalitate, punând populația generală într-un risc mai mare, inclusiv prin consumul de resurse medicale și financiare substanțiale.
Răspunsul la această criză trebuie să implice eliberarea de persoane aflate în detenție și oprirea acțiunilor de plasare în detenție. Aceste acțiuni ar trebui să includă eliberarea imediată sub aspectul unor eliberări umanitare a persoanelor cu risc de boală severă și deces din cauza infecției cu COVID-19. Un răspuns și mai robust și mai eficient ar fi eliberarea tuturor persoanelor care nu reprezintă o amenințare la adresa siguranței publice. Aceasta nu reprezintă amnistia.
După cum susține medicii, credem că acțiunea promptă în această fereastră scurtă reprezintă nu numai cursul umanitar și moral, ci și cea mai bună intervenție de sănătate publică pentru a preveni decesele inutile.
Nu declaram interese concurente.
SURSA FOTO: https://time.com/