Tedor Istan
absolvent de filosofie
După 1989, cam tot neamul nostru a fost frustrat că nu ne cerem drepturile în stradă. Că n-avem cultura protestului, că ne e teamă de eventualele rezultate nefavorabile, ba chiar că aşa e în sângele românesc: să plecăm capul şi să ne rugăm la Dumnezeu pentru mai bine.
Dacă mă întrebi, lucrurile nu prea aveau cum să fie foarte diferite. Nu poţi să iei un ins care ataşa luxului imaginea un kilogram de banane sau câteva pulpe de pui şi să-l pui să-şi manifeste indignarea în stradă, ca expresie fundamentală a demo…craţiei. De ce? Pentru că imediat după decembrie 1989, noi nu eram un demos, oricum ai fi privit situaţia. Or, dacă nu ai aşa ceva, cui mai ataşezi kratos-ul?
Pe asta s-au bazat toţi mârşavii şi traseiştii în ultimii 25, aproape 26 de ani. Ceea ce mi se pare la baza oricărei piramide a nesimţirii şi parşivităţii.
Dar au apărut manifestări neplăcute… Au apărut manifestări neplăcute fix în direcţia lor! Iar pentru a le ameliora simptomele, nu poţi să te adresezi medicului sau farmacistului!
Simptomele astea suntem chiar noi, cei care nu aveam aparatul gândirii încă format atunci când hrana era raţionalizată. Mai suntem şi aceia care nu ştiam să mergem pe vremea Revoluţiei şi, dacă nu vă vine să credeţi, chiar şi cei care s-au născut după 1990.
Am mers la grădiniţă, am aflat că lumea era împărţită în două, unde binele nu era nicidecum Alb, ci Roşu şi maleficul, ca de obicei, Negru; unde cei răi luau bulina Neagră şi doar vârfurile o meritau pe cea Roşie. Apoi am mers la şcoală, am luat bătaie de la profesorii şcoliţi în socialism, unde palmele erau rupte din Rai(n-am înţeles de unde vine ideea de rai la nişte atei, dar am tăcut şi am înghiţit).
Părinţii noştri au dat bani profesorilor să ne mediteze, niciodată pe chitanţă, fiindcă pe ei nu îi interesa bunul mers al societăţii, ci doar ca noi, odraselele, să reuşim. Am dat examenul de capacitate, am intrat la liceu, am iubit şi am început să muşcăm din nedreptăţile sociale. Am avut internet chiar şi pe telefon, am îndrăznit să citim fără să ne oblige vreun profesor şi am intrat la facultate. Acolo am învăţat să ne descurcăm cu ce avem şi să vedem ce-nseamnă viaţa cu adevărat.
Acum avem, cei mai mulţi dintre noi, un rost şi vrem din ce în ce mai mult. Am ieşit din ţară şi am văzut cum fac alţii treabă! Ştim că putem, dacă avem la dispoziţie uneltele necesare. Şi, mai mult ca oricând, vrem să facem lucrurile să meargă cum trebuie!
Acum putem şi avem o voce! Am răsturnat un guvern corupt, în frunte cu un plagiator de meserie şi un mitoman din născare, machiavelic până în măduva oaselor.
E vremea să lăsăm drojdia să se lase la fund şi să ne plângem morţii din Colectiv! Măcar cât e creştineşte posibil pentru nişte satanişti care merg cam des pe la concerte şi apreciază atât artiştii, cât şi ceea ce făuresc ei pentru noi.
Hai să vedem ce se întâmplă în zilele următoare, cine va fi în fruntea Guvernului, ce îl recomandă pentru acest post, are sau nu dosar la DNA sau în altă parte şi, cel mai important, ce ştie şi ce vrea să facă atât timp cât e Premier.
Noi suntem cei care îşi cer şi ne vom cere drepturile în Piaţă atunci când angajaţii noştri din Parlament şi Guvern ne batjocoresc şi uită de cine şi de ce sunt acolo unde sunt! Din nefericire pentru ei, am cam învăţat s-o facem!
Noi suntem cei care vin la protest după cele 9-10 ore petrecute la locul de muncă în fiecare zi.
Noi suntem Manifestările lor neplăcute! Dar de data asta suntem atât de neplăcute, încât singura modalitate de a scăpa de ele este să ieşi din viaţa publică. Dar atunci va trebui să faci o cură cu vitamine, fiindcă vine iarna şi pierdem din imunitate…
Şi încă ceva: pregătiţi-vă hainele groase, fiindcă s-ar putea să avem un Premier cercetat sau chiar fost Securist.
Şi iar trebuie să mergem în piaţă, până nu vom mai fi luaţi peste picior!